ICCJ. Decizia nr. 1608/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1608/2005
Dosar nr. 541/2005
Şedinţa publică din 7 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1438 din 16 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul D.G.L. împotriva sentinţei penale nr. 555 din 6 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la 13 septembrie 2004, petiţionarul condamnat a solicitat revizuirea sentinţei penale sus-arătate prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 14 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 2 alin. (2), art. 4 şi art. 5 din Legea nr. 143/2000, invocând dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Tribunalul, analizând cererea condamnatului, a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unor fapte şi împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, în realitate nemulţumirea revizuientului vizând cuantumul pedepsei aplicate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul D.G.L., învederând faptul că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare.
Prin Decizia penală nr. 986 din 20 decembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală pentru cauze cu minori şi familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient.
În considerentele deciziei, Curtea a apreciat să soluţia tribunalului este temeinică şi legală, deoarece motivul invocat de revizuient nu face parte din categoria celor prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Nemulţumit de soluţia instanţei de apel, revizuientul a atacat-o cu recurs, susţinând că instanţa care a dispus condamnarea sa nu a analizat suficient probele existente la dosar, pronunţând astfel o pedeapsă prea aspră.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor fi arătate mai jos.
În conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, când un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă, un înscris care a servit ca temei al hotărârii de condamnare a fost declarat fals, când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiunea în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, sau când mai multe hotărâri nu se pot concilia.
În speţă, motivele susţinute de condamnat în revizuire nu se încadrează în prevederile legale menţionate.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţiile de respingere a cererii de revizuire pronunţate de instanţe sunt temeinice şi legale, astfel că recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.G.L. împotriva deciziei penale nr. 986/ A din 20 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul condamnat revizuient la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1606/2005. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 1611/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
