ICCJ. Decizia nr. 1626/2005. Penal. Contopire pedepse. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1626/2005
Dosar nr. 4971/2004
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2944 din 9 septembrie 2003, Judecătoria Bacău a admis cererea pentru contopirea pedepselor formulată de condamnatul S.E.C. şi a constatat că: prin sentinţa penală nr. 819 din 9 septembrie 2002 a Judecătoriei Oneşti, definitivă prin Decizia penală nr. 889 din 28 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bacău, acesta a fost condamnat la un an şi 7 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi i), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) (faptă din septembrie 1989).
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 418 din 30 ianuarie 2003 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin neapelare la 20 februarie 2003, în pedepsele componente de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat (faptă din 11 noiembrie 1001) şi 2 ani închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 356 din 22 octombrie 2001 a Judecătoriei Adjud, definitivă prin neapelare la 5 noiembrie 2001, ca efect al anulării beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 53 din 25 februarie 2002 a Judecătoriei Adjud, modificată prin Decizia penală nr. 391 din 17 mai 2002 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin nerecurare la 12 iunie 2002, în pedepsele componente de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de furt calificat (faptă din 27 decembrie 2001) şi 2 ani închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 356 din 22 octombrie 2001 a Judecătoriei Adjud, definitivă la 5 noiembrie 2001, ca efect al revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei (faptă din 5 ianuarie 2001).
De asemenea, a constatat că, prin sentinţa penală nr. 1152 din 13 decembrie 2001 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 489 din 24 aprilie 2003 a Tribunalului Galaţi, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. (faptă din 23 aprilie 2001), iar în temeiul art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată pentru restul neexecutat de 137 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1322 din 4 decembrie 2000 a Judecătoriei Oneşti, definitivă prin neapelare la 27 decembrie 2000, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, la care s-a aplicat un spor de 3 luni, urmând să execute 3 ani şi 3 luni închisoare.
În final, potrivit art. 36 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele de un an şi 7 luni, 3 ani, 2 ani şi 3 ani şi 3 luni, iar la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 3 luni a adăugat pedeapsa de 2 ani închisoare rezultată din revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, dispusă prin sentinţa penală nr. 356 din 22 octombrie 2001 a Judecătoriei Adjud, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani şi 3 luni închisoare.
Totodată, în temeiul art. 36 alin. (3) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, perioada executată de la 24 aprilie 2001 la 3 mai 2001 şi de la 7 februarie 2002 la zi.
Tribunalul Bacău, prin Decizia penală nr. 1425/ A din 11 noiembrie 2003, a respins apelul declarat de condamnat, deducându-i în continuare detenţia de la 9 septembrie 2003 la zi.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 81 din 10 februarie 2004, a admis recursul declarat de condamnat şi, rejudecând cauza, a contopit pedepsele de un an şi 7 luni (sentinţa penală nr. 819 din 9 septembrie 2002 a Judecătoriei Oneşti, definitivă la 28 noiembrie 2002), 3 ani (sentinţa penală nr. 418 din 30 ianuarie 2003 a Judecătoriei Bacău, definitivă la 20 februarie 2003), 3 ani (sentinţa penală nr. 1152 din 13 decembrie 2001 a Judecătoriei Tecuci, definitivă la 24 aprilie 2003) în pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 53 din 25 februarie 2002 a Judecătoriei Adjud, modificată prin Decizia penală nr. 391 din 17 mai 2002 a Tribunalului Vrancea.
Totodată, a menţinut sporul de pedeapsă de 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 3 luni închisoare.
A dedus din pedeapsa aplicată condamnatului perioada executată de la 24 aprilie 2001 la 3 mai 2001 şi de la 7 februarie 2002 la zi.
A dispus anularea formelor de executare şi emiterea unui nou mandat în baza prezentei decizii.
Împotriva deciziei penale nr. 81 din 10 februarie 2004 a Curţii de Apel Bacău, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, considerând-o a fi fost pronunţată cu încălcarea legii, respectiv potrivit art. 83 C. pen., dacă în cursul termenului de încercare, cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
Recursul în anulare este fondat.
Art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. prevede că există recidivă postcondamnatorie când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia, sau în stare de evadare, iar pedeapsa pentru a doua infracţiune este închisoare mai mare de un an.
În aceeaşi ordine de idei, art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen., prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de condamnare privitoare la infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii.
În cauză din actele dosarului, rezultă că inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 819 din 9 septembrie 2002 a Judecătoriei Oneşti, definitivă prin Decizia penală nr. 889 din 28 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bacău la un an şi 7 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi i), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), fapta fiind săvârşită în septembrie 1998, la acea dată S.E.C. fiind minor, el împlinind vârsta de 18 ani la 17 august 1999.
De asemenea, pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, aplicată prin sentinţa penală nr. 356 din 22 octombrie 2001 a Judecătoriei Adjud, definitivă prin neapelare la 5 noiembrie 2001 a fost valorificată atât prin sentinţa penală nr. 418 din 30 ianuarie 2003 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin neapelare la 20 februarie 2003 prin anularea suspendării condiţionate, conform art. 85 C. pen., cât şi prin sentinţa penală nr. 53 din 25 februarie 2002 a Judecătoriei Adjud, definitivă la 12 iunie 2002 prin revocarea suspendării condiţionate, conform art. 83 din acelaşi cod.
Totodată, faptele sancţionate prin sentinţa penală nr. 418 din 30 ianuarie 2003 a Judecătoriei Bacău, fiind săvârşite la 11 noiembrie 2000 sunt concurente cu cele sancţionate prin sentinţa penală nr. 53 din 25 februarie 2002 a Judecătoriei Adjud, definitivă la 12 iunie 2002 .
Ca atare instanţa de fond a procedat corect aplicând regulile concursului de infracţiuni şi constatând că prima condamnare definitivă pentru vreuna din faptele deduse judecăţii a survenit la 12 iunie 2002. După ce a repus pedepsele în individualitatea lor le-a contopit potrivit art. 36 alin. (2) C. pen., astfel:
- pedeapsa de un an şi 7 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 819/2002 a Judecătoriei Oneşti (faptă din septembrie 1998);
- pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru art. 208 alin. (1) – art6. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen. (faptă din 11 noiembrie 2001);
- pedepse de 2 ani închisoare, aplicată pentru art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e), alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. c) C. pen. (fapte din 27 decembrie 2001);
- pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 3 luni închisoare (prin contopirea pedepsei de 3 ani închisoare, pentru art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., faptă din 23 aprilie 2001) cu restul de 137 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1322/2000 a Judecătoriei Oneşti, urmare a revocării, în temeiul art. 61 alin. (1) teza II C. pen., a beneficiului liberării condiţionate, după care la pedeapsa rezultantă de 3 ani i s-a aplicat un spor de 3 luni închisoare).
În final s-a dispus în mod corect de către prima instanţă contopirea acestei pedepse în pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 3 luni închisoare care se va executa alături de pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 356/2001 a Judecătoriei Adjud, ca efect al revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei, stabilind ca în final, condamnatul să execute pedeapsa de 5 ani şi 3 luni închisoare.
Pentru toate aceste considerente, recursul în anulare fiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 4141 C. proc. pen., cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. a) din acelaşi cod, va fi admis şi se va proceda conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 81 din 10 februarie 2004 a Curţii de Apel Bacău, privind pe condamnatul S.E.C.
Casează Decizia atacată şi menţine Decizia penală nr. 1425/ A din 11 noiembrie 2003 a Tribunalului Bacău, precum şi sentinţa penală nr. 2944 din 9 septembrie 2003 a Judecătoriei Bacău.
Suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1624/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1629/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
