ICCJ. Decizia nr. 1629/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1629/2005
Dosar nr. 7371/2004
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1308 din 19 octombrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, l-a condamnat pe inculpatul B.L.F. la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 864 C. proc. pen., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1227 din 21 august 2003 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, definitivă prin neapelare şi a dispus executarea alături de pedeapsa de 5 ani închisoare.
A dedus timpul executat de la 29 aprilie 2003 la 22 august 2003 şi arestul preventiv în cauza dedusă judecăţii începând de la 9 iunie 2004 la zi şi a menţinut starea de arest.
A luat act că partea vătămată A.E. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, în ziua de 9 iunie 2004, organele de poliţie l-au surprins pe inculpat imediat după ce acesta s-a apropiat de partea vătămată A.E., care se deplasa purtând două sacoşe, şi profitând de neatenţia acesteia şi imposibilitatea de a reacţiona (având mâinile ocupate) i-a smuls lănţişorul de la gât după care a încercat să se îndepărteze, alergând.
Apelul declarat de inculpat care a criticat sentinţa numai sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 942 din 10 decembrie 2004, pronunţată de secţia I penală de la Curtea de Apel Bucureşti.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termen legal, prin cererea trimisă din penitenciar, inculpatul a atacat-o cu recurs.
A reiterat motivele din apel, a arătat că regretă fapta săvârşită şi a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum corect a reţinut şi motivat instanţa de apel, pedeapsa a aplicat inculpatului recidivist, în cuantum de 5 ani, reprezintă o justă individualizare. Fapta comisă în plină zi asupra unei persoane învârstă, prezintă un pericol social ridicat, iar persoana inculpatului nu justifică acordarea de circumstanţe atenuante, singurele care ar putea duce la reducerea pedepsei sub minimul special.
Constatând că hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice, urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.
În conformitate cu art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce timpul executat din pedeapsa recurată şi prevenţia, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.L.F. împotriva deciziei penale nr. 942 din 10 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 29 aprilie 2003 la 22 august 2003 şi timpul reţinerii şi arestării preventive de la 9 iunie 2004 la 8 martie 2005.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1626/2005. Penal. Contopire pedepse. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 163/2005. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
