ICCJ. Decizia nr. 1665/2005. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1665/2005
Dosar nr. 594/2005
Şedinţa publică din 9 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1399 din 5 noiembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis contestaţia la executare formulată de contestatorul C.N.C. în temeiul dispoziţiilor art. 461 lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 15 C. pen.
Pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 242 din 6 octombrie 1998 a Tribunalului Prahova, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., a fost redusă de la 11 ani închisoare la 8 ani închisoare, urmând ca după contopirea cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin aceeaşi sentinţă, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 290 C. pen., condamnatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
S-a dispus totodată, reducerea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 457 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului Prahova ca urmare a contopirii pedepselor aplicate prin sentinţele penale nr. 242/1998 şi nr. 343/2001 ale Tribunalului Prahova de la 11 ani închisoare la 8 ani închisoare.
Din durata pedepsei aplicate s-a dedus perioada de la 27 ianuarie 1998 la 5 noiembrie 2004.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 660 din 19 noiembrie 2002 al Tribunalului Prahova şi emiterea unui nou mandat.
S-a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 242 din 6 octombrie 1998 a Tribunalului Prahova, contestatorul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. şi art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prejudiciul cauzat fiind de 92.844.358 lei.
Ulterior condamnării, prin Legea nr. 456/2001, cuantumul consecinţelor deosebit de grave prevăzut de art. 146 C. pen., a fost majorat la 2.000.000 lei.
Pentru acest motiv, instanţa de fond a considerat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 15 C. pen., cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi contestatorul C.N.C.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate sub aspectul admiterii contestaţiei la executare, în timp ce contestatorul a solicitat diminuarea pedepsei de 8 ani închisoare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia nr. 1000/ A din 22 decembrie 2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat sentinţa penală şi, rejudecând în fond, a respins ca nefondată, contestaţia la executare.
Apelul condamnatului C.N.C. a fost respins ca nefondat.
Condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de control judiciar a apreciat că, în raport de dispoziţiile art. 146 C. pen. şi art. 15 C. pen., contestaţia la executare formulată în cauză se întemeiază pe dispoziţiile art. 461 lit. d) C. proc. pen., este admisibilă, dar nefondată; reducerea pedepsei nu se impune în raport cu infracţiunea comisă ce prezintă un grad ridicat de pericol social, precum şi cu perioada de timp executată de condamnat din pedeapsă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi pe fond, admiterea contestaţiei în anulare.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 461 lit. d) C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Conţinutul noţiunii „consecinţe deosebit de grave", prevăzut de art. 146 C. pen., a fost modificat prin OUG nr. 207/2000, fiind stabilit la limita minimă de 2.000.000.000 lei, ceea ce afectează, implicit, asupra limitelor pedepsei aplicabile condamnatului.
Art. 15 C. pen., statuează că, atunci când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, iar sancţiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită, de persoana condamnatului, de conduita acesteia după pronunţarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei şi de timpul cât a executat din pedeapsă, se poate dispune fie menţinerea, fie reducerea pedepsei.
Această măsură reprezintă o facultate a instanţei de judecată care poate fi dispusă în condiţiile îndeplinirii unor anumite cerinţe legale.
Curtea constată că în raport de natura infracţiunilor săvârşite, de pericolul social concret al acestora, de prejudiciul important cauzat societăţii comerciale P. SA Ploieşti, de perioada de timp executată din pedeapsa aplicată, nu se impune reducerea acesteia, soluţia dispusă de instanţa de apel fiind legală şi temeinică.
Aşa fiind, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de condamnat şi să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.N.C. împotriva deciziei penale nr. 1000 din 22 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1662/2005. Penal. Strămutare. Strămutare | ICCJ. Decizia nr. 1666/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
