ICCJ. Decizia nr. 1666/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1666/2005
Dosar nr. 738/2005
Şedinţa publică din 9 martie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 7 februarie 2005, s-a înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie contestaţia în anulare formulată de condamnata F.B., împotriva deciziei penale nr. 5937 din 11 noiembrie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 3681/2004.
În motivarea contestaţiei în anulare s-a susţinut că petenta a fost condamnată la 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., prin sentinţa penală nr. 122 din 20 martie 2001 a Tribunalului Galaţi, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
Hotărârea de mai sus a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1420 din 15 martie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie care a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.B.
Prin sentinţa penală nr. 67/2004, Tribunalul Galaţi a respins cererea de revizuire a hotărârii definitive de condamnare, formulată de condamnata F.B., hotărârea rămânând definitivă prin Decizia penală nr. 5937 din 11 noiembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a mai susţinut de contestatoare că i-au fost încălcate drepturi procesuale fundamentale prin Decizia penală nr. 5937/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece a depus probe noi care nu au fost avute în vedere la stabilirea vinovăţiei şi nu s-a depus dosarul penal în care se pronunţase o soluţie de scoatere de sub urmărire penală pentru aceleaşi fapte.
Examinând contestaţia în anulare dedusă judecăţii, în raport de prevederile art. 391 C. proc. pen., se constată că aceasta este inadmisibilă, deoarece motivele invocate nu se încadrează în cazurile prevăzute expres şi imperativ prin art. 386 C. proc. pen., nu este formulată în termen legal şi nu s-au depus acte de natură să justifice motivele invocate.
Într-adevăr, contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac împotriva hotărârilor definitive, nu se exercită decât în limita celor patru cazuri, prevăzute de art. 386 lit. a) – d) C. proc. pen., referitoare la lipsa procedurii de citare a părţii pentru termenul la care cauza a fost judecată în recurs, imposibilitatea de prezentare şi de încunoştinţare a instanţei de recurs despre cauza de împiedicare, omisiunea instanţei de recurs de a se pronunţa asupra unor cauze de încetare a procesului penal, şi în fine, pronunţarea a două hotărâri definitive împotriva aceleiaşi persoane, pentru aceeaşi faptă.
Este evident din examinarea cazurilor de contestaţie în anulare că susţinerile contestatoarei nu se încadrează în nici una din situaţiile prezentate mai sus şi în consecinţă, contestaţia în anulare este inadmisibilă urmând a fi respinsă, ca atare.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnata F.B. împotriva deciziei penale nr. 5937 din 11 noiembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatoarea condamnată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1665/2005. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 1667/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
