ICCJ. Decizia nr. 1654/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1654/2005
Dosar nr. 6927/2004
Şedinţa publică din 9 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1253 din 7 octombrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. a) C. pen., i-a condamnat pe inculpaţii A.C. şi S.A. la câte o pedeapsă de 8 ani închisoare fiecare.
A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia inculpaţilor de la 29 mai 2003 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
Conform art. 17 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., a confiscat cantitatea de 3,527 grame heroină rămasă în urma analizelor de laborator în vederea distrugerii.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care s-a avansat 400.000 lei onorariu avocat din oficiu din fondul Ministerului Justiţiei pentru S.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în noaptea de 28 mai 2003, organele de poliţie din cadrul Brigăzii Antidrog sector 3 Bucureşti au organizat efectuarea unui flagrant în vederea depistării traficanţilor de droguri care îşi desfăşurau activitatea infracţională la adresa din str. Constantin Nacu.
În cauză, denunţătorii N.N. şi I.P. au arătat anterior că au cumpărat în mai multe rânduri heroină de la fraţii M., A. şi C. care vând doza la preţul de 200.000 lei, la locuinţa lor de la adresa sus-menţionată.
În prezenţa denunţătorului I.P., organele de poliţie, după ce au marcat cu un praf galben fluorescent suma de 1.000.000 lei sau deplasat pe str. Constantin Nacu, unde denunţătorul I.P., a indicat imobilul de la nr. 8, precizând că la subsolul clădirii locuiesc fraţii A. şi părinţii acestora.
După câteva minute, în jurul orelor 23,00, denunţătorul I.P. s-a întâlnit în apropierea imobilului sus-menţionat cu inculpatul S.A. zis G. pe care l-a rugat să-i procure 5 doze de heroină de la fraţii A., lucru cu care inculpatul S.A. a fost de acord, înţelegându-se să-i dea pentru acest serviciu o doză de heroină.
Inculpatul S.A. a pătruns în locuinţa respectivă, unde s-a întâlnit cu inculpatul A.C. zis M. i-a dat acestuia banii primiţi de la I.P., după care inculpatul a mers într-o altă încăpere de unde s-a întors cu 5 doze de heroină pe care le-a dat lui S.A.
Inculpatul S.A. a revenit în stradă, a păstrat pentru el o doză, iar pe celelalte 4 le-a predat lui I.P. care se afla în acel moment într-un autoturism condus de un poliţist, inscripţionat însă pentru conspirativitate cu sigla „taxi".
Denunţătorul l-a invitat pe inculpat în taxi sub pretextul că vor merge împreună pentru a se droga. Inculpatul a urcat în autoturism, care după ce a rulat 3000-4000 m, a fost oprit de ceilalţi poliţişti, aflaţi în urmărire.
În acel moment, S.A. a aruncat pe jos doza pe care o avea asupra sa, doză care nu a mai putut fi găsită (denunţătorul predând celelalte 4 doze organelor de poliţie).
Inculpatul S.A. a declarat că de aproximativ 2 ani consuma heroină, iar în ultimele 6 luni a consumat heroină injectabilă, precizând totodată că de aproximativ 2 luni a cumpărat doze, atât de la A.M., dar mai ales de la inculpatul A.C., la preţul de 200.000 doza.
După aceasta, organele de poliţie au pătruns în locuinţa în cauză, unde au fost depistaţi fraţii A.C. şi A.A., precum şi martorii C.F. şi B.L.M.
Organele de poliţie au procedat la verificarea cu lampa cu raze ultraviolete a celor depistaţi în locuinţă, constatând că inculpatul A.C. prezenta urme vizibile de praf galben fluorescent pe ambele palme.
Faptele şi vinovăţia inculpaţilor au fost dovedite pe baza procesului verbal de constatare a infracţiunii, proces verbal de verificare, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţii de martori, planşe foto şi declaraţii inculpaţi.
În faza de urmărire penală, inculpatul A.C. a negat iniţial că a vândut inculpatului S.A. 5 doze de heroină contra sumei de 1.000.000 lei, dar ulterior a recunoscut acest lucru şi a condus organele de poliţie în curtea imobilului, unde dintr-un burlan, a scos o punguliţă din folie transparentă, în care se aflau 12 doze de heroină. De asemenea, a condus organele de poliţie şi în preajma locuinţei sale pe str. Speranţei, unde dintr-un hidrant a mai scos 145 doze heroină.
Acest inculpat a recunoscut în faza de urmărire penală că o perioadă de timp a fost consumator de heroină, iar din ianuarie 2003, a început să cumpere acest drog de la persoane necunoscute din cartierul Ferentari şi apoi să vândă consumatorilor droguri la preţul de 200.000 lei doza.
În faza de cercetare judecătorească inculpatul A.C. a negat că ar fi traficant de heroină, precizând că atât el cât şi inculpatul S.A. se întâlneau deseori, fiind prieteni şi consumau droguri pe care le procurau din cartierul Ferentari, acelaşi lucru negându-l şi inculpatul S.A., precizând că el este numai consumator de heroină, nu şi traficant.
Ulterior, în faza de cercetare judecătorească la data de 1 iulie 2004, inculpatul S.A. a depus la dosarul cauzei un memoriu în care a descris modul de acţionare a consumului şi traficului de droguri, recunoscând că împreună cu denunţătorul I.P. se drogau de 3 ani de zile, dozele fiind procurate atât de el cât şi de denunţător, în funcţie de situaţia financiară.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei.
Prin Decizia penală nr. 864 din 18 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul A.C. şi S.A.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii, reiterând motivele din apel, în sensul casării hotărârilor atacate pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt, în raport de probatoriul administrat în cauză.
Astfel, din actele dosarului reiese faptul că, în noaptea de 28 mai 2003, organele de poliţie din cadrul Brigăzii Antidrog sector 3 Bucureşti, au organizat efectuarea unui flagrant în vederea depistării traficanţilor de droguri care îşi desfăşurau activitatea infracţională la adresa din str. Constantin Nacu, sector 2 Bucureşti, locaţie unde s-a realizat flagrantul pentru inculpaţii A.C. (vânzător al drogurilor) şi S.A. (cumpărător).
În faza de urmărire penală inculpatul A.C. a negat iniţial faptul că a vândut inculpatului S.A. 5 doze de heroină, dar ulterior a recunoscut acest lucru şi a condus organele de poliţie în curtea imobilului, unde se aflau 12 doze de heroină şi pe str. Speranţei unde dintr-un hidrant, a mai scos 145 doze de heroină, toate destinate vânzării.
În faza de cercetare judecătorească inculpatul A.C. a negat că ar fi traficant de droguri, susţinând că se întâlnea cu inculpatul S.A. doar pentru a consuma droguri.
Inculpatul S.A. a negat traficul de droguri spunând că este doar consumator.
Prin memoriul depus la dosarul de fond în data de 1 iulie 2004 acesta recunoaşte că, în funcţie de situaţia financiară, cumpăra droguri pentru el şi pentru numitul I.P.
Tot în acest memoriu arată faptul că, în noaptea din 28 mai 2003, a cumpărat 5 doze de la inculpatul A.C. şi i-a înmânat lui I.P. doar 4 doze de heroină.
Această situaţie de fapt, dovedită cu probatoriul administrat în cauză (proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, raport de constatarea tehnico-ştiinţifică, declaraţii martori, planşe fotografice, memoriu inculpat S.A. atestă vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc.
Cu privire la recursul inculpatului A.C., prin care se critică hotărârile atacate sub aspectul greşitei aplicări a legii şi a greşitei încadrări juridice dată faptei, faţă de cele expuse mai sus, se apreciază că acesta este nefondat urmând să fie respins ca atare.
Cu privire la recursul inculpatului S.A. prin care se critică hotărârile atacate sub aspectul greşitei aplicări a legii, greşita încadrare juridică a faptei şi greşita individualizare a faptei a pedepsei, se apreciază că acesta este fondat doar pentru ultimul motiv.
În acest sens, se reţine în favoarea inculpatului S.A. modul concret de săvârşire a infracţiunii, lipsa antecedentelor penale, buna conduită a acestuia înainte de săvârşirea infracţiunii, motive pentru care se va da o eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea acestuia şi ca urmare se va proceda la o nouă individualizare a pedepsei.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C., iar în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul S.A. în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat A.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 864 din 18 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 1253 din 7 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. a) C. pen., pe care o reduce de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării preventive de la29 mai 2003 la 9 martie 2005, pentru fiecare inculpat. Obligă recurentul inculpat A.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1653/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 1660/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
