ICCJ. Decizia nr. 1660/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1660/2005
Dosar nr. 606/2005
Şedinţa publică din 9 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 158 din 8 aprilie 2003, Tribunalul Satu Mare l-a condamnat, printre alţii, pe inculpatul P.M.F., în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 2 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost dedusă arestarea preventivă din perioada 10 iulie 2002 – 20 decembrie 2002.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în luna februarie 2002, lucrătorii de poliţie specializaţi din cadrul I.G.P. – Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog – Oradea, s-au sesizat din oficiu cu privire la activitatea unei grupări de traficanţi şi consumatori de droguri de pe raza municipiului Satu Mare, care realizau acţiunile sancţionate de legea penală în special în discotecile locale.
Urmare valorificării materialului informativ, s-a stabilit că activitatea distribuitorilor şi consumatorilor de droguri se întinde pe raza mai multor judeţe, respectiv Satu Mare, Cluj, Arad, Sibiu şi Alba.
Folosind mijloacele procedurale legale, îndeosebi a înregistrărilor convorbirilor, în condiţiile art. 911 şi următoarele C. proc. pen., organul de urmărire penală l-a identificat pe inculpatul C.R.C. ca fiind unul dintre liderii locali ai traficanţilor, stabilind că acesta urma ca la data de 7 iulie 2002 să-şi serbeze ziua de naştere la discoteca H. din Satu Mare, eveniment la care a invitat mai mulţi traficanţi şi consumatori de droguri.
Făcând publicitate evenimentului şi afişând anunţuri în localitate cu privire şi la participarea mai multor D.J. de muzicăH., inculpatul C.R.C. şi-a înştiinţat prietenii că va continua petrecerea a doua zi, 8 iulie 2002, la o cabană din localitatea Noroieni, aparţinând părinţilor inculpatei S.R.
De urmare, a fost organizată o acţiune de prindere în flagrant a dealerilor şi consumatorilor de droguri, fiind găsite în dimineaţa de 8 iulie 2002 la cabana Noroieni nu mai puţin de 61 persoane, cu vârste cuprinse între 16-25 ani, cu ocupaţii diverse, respectiv elevi, studenţi, agenţi comerciali, dar şi fără ocupaţie, care au făcut deplasarea cu 17 autoturisme de lux.
Cele 61 persoane au fost transportate la sediul I.P.J. Satu Mare unde, cu participarea cadrelor medicale, le-au fost recoltate probe de urină, din analiza cărora la laboratoarele toxicologice din Oradea şi Satu Mare s-a stabilit că 51 persoane au consumat droguri, respectiv amfetamine, cannabis, cocaină.
Printre cele 61 persoane aflate la cabana Noroieni a fost identificat şi inculpatul P.M.F. care, urmare analizei toxicologice, a fost depistat pozitiv la amfetamină.
Inculpatul nu a recunoscut că este consumator de droguri, precizând că este posibil să fi băut accidental din paharul altei persoane, care conţinea amfetamina.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, printre alţii, inculpatul P.M.F., care a cerut reducerea pedepsei şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, care a solicitat majorarea acesteia.
Prin Decizia penală nr. 179 din 24 septembrie 2003, Curtea de Apel Oradea a respins apelul inculpatului, admiţând apelul parchetului însă pentru motive care îi vizau pe unii dintre ceilalţi inculpaţi.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs, printre alţii, de către inculpatul P.M.F., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 5 C. proc. pen., respectiv neparticiparea sa la judecata în apel, deşi aceasta era obligatoriu conform legii, fiind arestat în altă cauză.
Prin Decizia penală nr. 4711 din 22 septembrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de inculpat, casând hotărârea atacată şi trimiţând cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea.
Urmare rejudecării, prin Decizia penală nr. 5 din 11 ianuarie 2005, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpatul P.M.F., nemotivat în scris însă susţinut oral, personal şi prin apărător, în sensul reducerii pedepsei.
Verificând hotărârea criticată în baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul susţinut în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu este fondat.
Situaţia de fapt a fost corect stabilită, iar vinovăţia inculpatului pe deplin dovedită.
Astfel, din buletinul de analiză toxicologică rezultă că inculpatul P.M.F. a fost testat pozitiv la clasa de droguri amfetamina.
Mai mulţi dintre inculpaţii audiaţi în cauză, respectiv Z.R., P.V. şi C.C. confirmă că inculpatul P.M.F. este consumator de droguri, iar aceste probe se coroborează atât cu buletinul de analiză toxicologică, cu înregistrarea convorbirii telefonice a inculpatului recurent cu inculpatul Z.R., cât şi cu identificarea sa la cabana Noroieni, în grupul celor despre care existau date că sunt implicaţi în deţinerea de droguri în scop de trafic şi, respectiv, de consum.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul este recidivist şi chiar dacă pedeapsa anterioară a fost aplicată pentru o infracţiune de altă natură decât cea dedusă judecăţii în prezenta cauză, aceasta denotă perseverenţă infracţională, concluzie susţinută şi de repetatele acţiuni penale deschise împotriva acestuia şi urmare cărora a fost arestat preventiv atât în anul 2003 cât şi în anul 2005, inculpatul fiind lipsit de libertate şi la judecarea recursului de faţă.
Pe de altă parte, se constată că pedeapsa a fost aplicată între limitele legale speciale şi executarea acesteia în regim de detenţie se impune atât pentru realizarea funcţiilor sancţiunii, de constrângere şi reeducare, cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Cum nu se constată nici din examinarea din oficiu a hotărârii atacate existenţa vreunuia dintre celelalte cazuri de casare arătate de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului P.M.F. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M.F. împotriva deciziei penale nr. 5 din 11 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1654/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1661/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
