ICCJ. Decizia nr. 1709/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1709/2005
Dosar nr. 84/2005
Şedinţa publică din 10 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1451 din 16 noiembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului B.G.C. de schimbare a încadrării juridice a faptei de tâlhărie în tentativă la infracţiunea de furt calificat şi a dispus condamnarea acestuia pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) C. pen., şi l-a condamnat la 7 ani închisoare.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei şurubelniţe de 30-35 cm cu mâner negru şi a unui briceag de cca. 20 cm.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile SC E.C. SRL la plata sumei de 8 milioane lei despăgubiri.
În sfârşit s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus perioada arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că, în noaptea de 15 februarie 2004, inculpatul a pătruns prin efracţie în magazinul SC E.C. SRL, de unde a luat o serie de bunuri pe care le-a încărcat în două sacoşe, fiind surprins de reprezentantul părţii civile şi spre ieşirea din magazin a scăpat un aparat foto care a căzut şi s-a stricat.
La ieşirea din magazin, inculpatul a scos un briceag pentru a intimida şi a încerca să-l oprească pe reprezentantul părţii civile. Cu toate acestea inculpatul a fost dezarmat şi imobilizat.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, reiterând cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în tentativă la furt calificat.
Prin Decizia penală nr. 991 din 20 decembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de control judiciar inculpatul şi apărătorul au susţinut acelaşi motiv de recurs, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Din analiza ansamblului probator administrat, instanţele au făcut o corectă încadrare juridică a faptei şi o justă individualizare a pedepsei, critica formulată în sensul schimbării încadrării juridice a faptei nu poate fi primită, fiind neîntemeiată.
Prin acţiunea de încărcare a bunurilor în sacoşe, s-a realizat deposedarea părţii civile, moment în care s-a consumat infracţiunea de furt.
Ulterior, inculpatul a folosit briceagul pentru a-şi asigura scăparea, încercând intimidarea persoanelor care voiau să-l oprească, moment în care s-a consumat şi infracţiunea de tâlhărie.
Ca atare, corect s-a reţinut săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de tâlhărie, fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Sub aspectul individualizării pedepsei, instanţele au avut în vedere pericolul social foarte ridicat al faptei, datele ce caracterizează persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale cât şi celelalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), făcând o justă dozare a pedepsei, încât reducerea acesteia nu se justifică.
Pe cale de consecinţă, Curtea în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, va computa din pedeapsă timpul arestării preventive de la 16 februarie 2004 la zi.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G.C. împotriva deciziei penale nr. 991 din 20 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 16 februarie 2004 la 10 martie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1707/2005. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 171/2005. Penal. Art.79 alin.1 din OG... → |
|---|
