ICCJ. Decizia nr. 169/2005. Penal. Art.215 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 169/2005
Dosar nr. 6285/2004
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penala nr. 1538 din 2 decembrie 2003, pronunţata de Judecătoria Slatina, în dosarul nr. 1912/2003, s-a desfiinţat sentinţa penală nr. 463 din 19 martie 2002, pronunţată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr. 586/2002, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 319/2002 a Tribunalului Olt, inculpata V.A., fiind condamnată la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare in formă continuată prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 1 si art. 8 din Legea 543/2002, pedeapsa s-a constatat graţiată i s-a pus in vedere inculpatei prevederea de la art. 7 din legea menţionată.
Aceeaşi inculpată a fost condamnată la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de fals intelectual in formă continuată prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si la un an închisoare pentru infracţiunea de fals prevăzută de art. 291 teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani de închisoare, prin privarea de libertate, cu aplicarea art. 71 si art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Din această pedeapsă s-a dedus perioada executată de la 3 septembrie 2002 la 15 mai 2003, când inculpata a fost liberată condiţionat.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa soluţionând latura civilă a cauzei, a obligat-o pe inculpată la plata sumei de 38.636.000 lei, despăgubiri civile către partea civilă C.F.R. Craiova.
Cererea de despăgubiri formulată de partea civilă SC A. SA a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 463 din 19 februarie 2002, a Judecătoriei Slatina inculpata a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare, fals intelectual si uz de fals in formă continuată, cu motivarea că în calitate de casier mărfuri la staţia C.F.R. Slatina, prin fals si uz, şi-a însuşit din gestiune suma de 38.636.000 lei in perioada februarie – mai 2002.
După rămânerea definitivă a acestei sentinţe, s-a descoperit că inculpata în baza aceleaşi rezoluţiuni infracţionale, in perioada ianuarie 1999 – septembrie 2000, în aceeaşi calitate de casier şi-a însuşit din gestiune suma totală de 281.751.594 lei.
S-a apreciat astfel că faptele descoperite ulterior nu au autonomie infracţională si se integrează in mod obiectiv in conţinutul constitutiv al infracţiunilor descoperite ulterior.
Aceasta a determinat aplicarea în cauză a prevederilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen., prin desfiinţarea sentinţei penale anterioare si condamnarea inculpatei pentru câte o singură infracţiune, fără a se dispune schimbarea încadrării juridice.
Sub aspectul laturii civile, s-a reţinut de către instanţa de fond că prin faptele sale, inculpata a cauzat părţii civile un prejudiciu in valoare de 38.636.000 lei.
S-a mai constatat că SC A. SA Slatina s-a constituit parte civilă in cauză cu suma de 281.751.594 lei, dar datorită faptului ca nu exista raport intre faptele săvârşite de inculpată si prejudiciul acestei societăţi, cererea de despăgubiri s-a constatat a fi neîntemeiată.
Împotriva sentinţei penale nr. 1538 din 2 decembrie 2003, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, partea civila SC A. SA Slatina si inculpata.
Prin Decizia penala nr. 92 din 17 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 703/2004, au fost admise apeluri Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina si inculpatei si desfiinţându-se in parte sentinţa apelată, sub aspect penal si civil, s-a dispus in baza art. 335 alin. ultim, raportat la art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din câte 2 infracţiuni prevăzute de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), si art. 291 teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în câte o singură infracţiune cu încadrarea juridică de mai sus, precum şi pentru o infracţiune prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pentru infracţiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpata a fost condamnată la 3 ani închisoare, pedeapsă constatată graţiată in temeiul art. 1 din Legea 543/2002.
De asemenea, în temeiul art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpata a fost condamnată la 2 ani închisoare, iar in baza art. 291 teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnată la un an închisoare, dispunându-se să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 3 septembrie 2002 la 15 mai 2003.
Inculpata a fost obligată la 281.751.594 lei despăgubiri civile către partea civilă C.F.R. M. sucursala Craiova.
Instanţa de apel a constatat că sentinţa instanţei de fond este nelegală, întrucât in mod greşit a fost respinsă cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor, deşi prin încheierea din 18 mai 2003 a dispus extinderea acţiunii penale cu privire la actele materiale pentru care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 463/2002.
Cât priveşte latura civilă, instanţa de apel a constatat că in mod greşit s-a reţinut o pagubă de numai 38.636.000 lei, când prin actul de sesizare a instanţei s-a stabilit că inculpata şi-a însuşit din gestiune suma de 281.751.594 lei, care reprezintă valoarea totală a sumelor însuşite din gestiune de către inculpată.
Apelul părţii civile SC A. SA Slatina s-a constatat a fi nefondat deoarece in mod greşit această societate comercială a fost introdusă in cauză ca parte civilă faţă de faptul că nu a avut raporturi de natură contractuală cu unitatea la care a fost angajată inculpata.
Împotriva deciziei penale pronunţată de Tribunalul Olt inculpata a declarat recurs, solicitând prin motivele scrise de recurs admiterea acestuia si aplicându-se in cauză prevederile art. 74 lit. c) C. pen., să se reducă pedeapsa spre minimul general, pedeapsă care să fie executată fără privare de libertate în condiţiile art. 81 C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata.
Recursul este inadmisibil, legea penală prevăzând numai căile de atac ale apelului şi recursului pe care inculpata le-a epuizat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpata V.A., împotriva deciziei penale nr. 929 din 7 iulie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1688/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1704/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
