ICCJ. Decizia nr. 1784/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1784/2005
Dosar nr. 6939/2004
Şedinţa publică din 14 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 846 din 22 iunie 2004, a respins cererea condamnatului U.F. privind revizuirea sentinţei penale nr. 391 din 5 aprilie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 494 din 2 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 775 din 10 februarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În susţinerea cererii de revizuire, condamnatul a invocat dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. şi a susţinut că nu a comis faptele reţinute în sarcina sa, solicitând administrarea de noi probe.
Instanţa de fond a motivat că în cursul cercetării judecătoreşti la prima instanţă şi al judecăţii în căile de atac au fost verificate toate apărările formulate de U.F., inclusiv aspectele menţionate în cererea de revizuire, astfel că ele nu constituie fapte şi împrejurări noi în sensul prevederilor art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Apelul revizuientului a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 829 din 10 noiembrie 2004.
Nemulţumit de această hotărâre, în termen legal, revizuientul a declarat recurs, reiterând motivele cererii, precum şi cele invocate în apel, respectiv că s-au descoperit probe noi care dacă ar fi fost cunoscute în momentul judecăţii ar fi condus la achitarea sa.
Examinând Decizia atacată în raport de motivul invocat se constată că recursul este nefondat.
Din actele de la dosar rezultă că revizuientul a fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 391 din 5 aprilie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi la câte 2 ani închisoare, pentru comiterea a două infracţiuni, prevăzute de art. 239 alin. (3) şi (4), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pedepse care au fost contopite conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., şi s-a dispus ca acesta să execute 7 ani închisoare.
Conform art. 61 C. proc. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul rămas neexecutat de 2 ani, 3 luni şi 23 zile, din sancţiunea de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 4212 din 22 decembrie 1999 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti, dispunându-se ca U.F. să execute în final 7 ani închisoare.
Prin Decizia nr. 494 din 2 septembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a dispus apelul declarat de parchet şi a majorat pedepsele urmând ca revizuientul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, soluţie care a fost menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 775 din 10 februarie 2004, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.
S-a reţinut în esenţă că, în perioada 19 - 28 august 2002, U.F. a sustras prin efracţie bunuri din locuinţele părţilor vătămate R.A. şi N.C., iar în momentul în care a încercat să pătrundă în apartamentul lui S.I. a fost surprins de locatari care au sesizat poliţia, iar făptuitorul a folosit un spray împotriva lor pentru a-şi asigura scăparea .
Potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen., invocat în motivarea cererii, se poate solicita revizuirea unei hotărâri atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Or, din verificarea cererii de revizuire se constată că U.F. a invocat faptul că în mod nelegal a fost condamnat, printre altele, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat din apartamentul părţii vătămate D.M., deoarece a fost constrâns în cursul urmăririi penale, iar la data de 28 august 2002 când a fost surprins de organele de poliţie a folosit, la întâmplare sprayul pe care-l avea asupra lui.
Aceste apărări au fost prezentate la toate instanţele, iar revizuientul a fost achitat de prima instanţă pentru furtul în dauna părţii vătămate D.M., deoarece în cauză nu s-a dovedit că este autorul acestei fapte.
Pentru cele două infracţiuni de ultraj, prevăzute de art. 239 alin. (3) şi (4) C. pen., corect s-a reţinut vinovăţia sa deoarece la data de 28 august 2002, având intenţia să sustragă bunuri din apartamentul lui S.I., la intervenţia lucrătorilor de poliţie a folosit împotriva lor un spray pe care-l avea asupra lui.
Toate probele au fost analizate de instanţa de fond, cea de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care prin Decizia nr. 775 din 10 februarie 2004, a respins, ca nefondat, recursul declarat de U.F., apreciind că vinovăţia lui pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat a fost corect reţinută.
Aşadar, în mod corect instanţele au apreciat că cererea de revizuire nu este fondată întrucât condamnatul nu a prezentat fapte sau împrejurări descoperite ulterior judecării cauzei care să nu fi fost cunoscute de instanţe în momentul pronunţării hotărârilor.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de revizuient să fie respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient U.F. împotriva deciziei penale nr. 829 din 10 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat revizuient la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1782/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1789/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
