ICCJ. Decizia nr. 1782/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1782/2005
Dosar nr. 6213/2004
Şedinţa publică din 14 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 227 din 11 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia penală, în dosarul nr. 1352/2004, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare în ce o priveşte pe inculpata C.R., din complicitate la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., în instigare la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen.
În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., art. 74 C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 109 C. pen., a fost condamnată inculpata minoră C.R. la un an şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la tâlhărie, parte vătămată U.M.M., prejudiciul în sumă de 400.000 lei fiind acoperit prin restituire.
În baza art. 110 C. pen., raportat la art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 8 luni.
În baza art. 1101 C. pen., s-a dispus încredinţarea supravegherii minorei părinţilor săi (părţile responsabile civilmente C.M. şi C.V.) pe durata termenului de încercare, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 18 ani.
S-a pus în vedere părţilor responsabile civilmente C.M. şi C.V. că au îndatorirea să vegheze îndeaproape asupra fiicei lor în vederea îndreptării prin înscrierea şi frecventarea unui curs de calificare într-o meserie conform propriilor aptitudini şi fructificarea în mod constructiv a timpul liber şi că au obligaţia să înştiinţeze instanţa de îndată, dacă minora se sustrage de la supravegherea exercitată asupra ei, sau are purtări rele, ori a săvârşit din nou o faptă penală.
În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor comportării sale care pot atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul A.M. la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, parte vătămată U.M.M., prejudiciul în sumă de 400.000 lei fiind acoperit prin restituire.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., art. 74 C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 109 C. pen., a fost condamnat inculpatul N.D.A. la un an şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, parte vătămată U.M.M., prejudiciul în sumă de 400.000 lei fiind acoperit.
Li s-au interzis inculpaţilor A.M. şi N.D.A. exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi anume: dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate; de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii, drepturile părinteşti, dreptul de a fi tutore sau curator, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a constatat că partea vătămată U.M.M. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit.
În baza art. 189 – art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpaţii C.R. şi N.D.A. la plata către stat a câte 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care câte 1.000.000 lei reprezintă pentru fiecare inculpat onorariul avocatului desemnat din oficiu ce s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Brăila.
A fost obligat inculpatul A.M. la plata către stat a sumei de 900.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu (urmărire penală) dispunându-se a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Brăila.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Partea vătămată U.M.M. a fost colegă de clasă şi bună prietenă cu inculpata C.R., ambele urmând cursurile clasei a IX-a din cadrul Grupului Şcolar George Vâlsan din Făurei, locuiau împreună într-o cameră cu chirie în aceeaşi localitate, la familia martorului D.C.
La data de 16 decembrie 2003, partea vătămată s-a deplasat acasă la părinţii săi, în comuna Dudeşti, urmând să se întoarcă seara, cu trenul la orele 19,00, cu bani pentru plata chiriei, împrejurare cunoscută de inculpata C.R.
În cursul aceleiaşi zile, inculpata a constatat că îi lipseşte un rimel pentru ochi şi, deşi a bănuit că i l-a luat partea vătămată, aceasta din urmă nu a recunoscut, fapt ce a supărat-o pe inculpată.
În jurul orelor 17,00, în timp ce se afla într-un restaurant din centrul localităţii Făurei, inculpata l-a observat la o altă masă pe inculpatul N.D.A. împreună cu inculpatul A.M.
Intenţionând să se răzbune pe partea vătămată, inculpata l-a chemat la masa sa pe N.D.A. căruia i-a propus, după ce anterior l-a întrebat dacă vrea să „facă rost de bani", să o tâlhărească pe partea vătămată, spunându-i că aceasta urma să se întoarcă în Făurei cu trenul de ora 19,00 şi că va avea asupra ei banii necesari achitării chiriei.
Inculpatul N.D.A. a fost de acord cu această propunere, spunând chiar că are un spray lacrimogen pe care îl va folosi pentru reuşita operaţiunii de deposedare a victimei de bani.
De subliniat că, în cadrul audierii sale, precum şi a confruntării efectuate în cadrul cercetării judecătoreşti, inculpata a susţinut constant că nu cunoştea modalitatea în care N.D.A. urma să acţioneze, ei stabilind doar că, după ce părţii vătămate îi vor fi luaţi banii, să se întâlnească în curtea liceului.
La rândul său, inculpatul N.D.A., după ce s-a despărţit de C.R., a discutat cu inculpatul A.M. despre posibilitatea de a face „rost de bani", aceştia stabilind împreună modalitatea în care urmau să acţioneze şi anume: să o aştepte pe partea vătămată la colţul blocului, să folosească asupra ei un spray lacrimogen şi să-i ia geanta.
Cei doi inculpaţi, după ce au observat că partea vătămată se îndreaptă către casă, au alergat până în apropierea blocului în care aceasta locuia şi, profitând că aleea pe care partea vătămată se deplasa nu era iluminată, şi-au pus în aplicare planul, în sensul că s-au apropiat de partea vătămată şi, în timp ce inculpatul N.D.A. i-a pulverizat în ochi spray-ul lacrimogen, A.M. care venea din spate a fugit pe lângă aceştia către şosea, oprindu-se la o distanţă de circa 3 m.
Partea vătămată nu l-a recunoscut decât pe inculpatul N.D.A. şi, deşi se afla sub efectul spray-ului, s-a opus în două rânduri acţiunii inculpatului de a-i lua poşeta.
Inculpatul a îmbrâncit-o pe partea vătămată şi, după ce aceasta a căzut, i-a luat poşeta şi a fugit către şosea unde îl aştepta A.M. Împreună s-au deplasat în curtea liceului. Aici s-au întâlnit cu inculpata C.R. şi au procedat la împărţirea bunurilor din poşetă, respectiv suma de 210.000 lei, un spray deodorant, o sacoşă din material textil, carnetul de elev şi cartea de identitate ale părţii vătămate.
Inculpaţii N.D.A. şi A.M. au reţinut câte 50.000 lei fiecare, restul bunurilor înmânându-le inculpatei C.R., mai puţin poşeta şi sacoşa din material textil pe care le-au aruncat în WC-ul din curtea liceului.
Situaţia de fapt mai sus reţinută, a fost dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă: sesizarea şi declaraţiile părţii vătămate, procesul-verbal de conducere în teren, planşe foto, declaraţiile martorilor I.C., O.A.V., D.A.L. şi D.C., coroborat cu recunoaşterea inculpaţilor, atât în faţa organelor de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila şi inculpaţii N.D.A. şi A.M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a criticat hotărârea ca nelegală şi netemeinică susţinând că instanţa de fond trebuia să pună în discuţia părţilor, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârşite de inculpata C.R., din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen., în referire la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen., în referire la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., fără a mai reţine agravanta prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., întrucât inculpata l-a instigat pe făptuitorul minor N.D.A., necunoscând că aceasta va săvârşi fapta împreună cu inculpatul A.M. De asemenea, a mai apreciat că soluţia pronunţată de instanţa de fond este criticabilă şi sub aspectul temeiniciei pedepsei aplicate inculpatei minore, raportată la cuantumul acesteia.
Prin apelul declarat, inculpaţii N.D.A. şi A.M. au criticat sentinţa, ca netemeinică, doar în ceea ce priveşte schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, din privare de libertate în cea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, întrucât au recunoscut fapta comisă şi se află la primul impact cu legea penală, iar situaţia familiilor lor este foarte grea.
Prin Decizia penală nr. 535 din 30 septembrie 2004, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva sentinţei penale nr. 227 din 11 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Brăila privind pe inculpaţii N.D.A., A.M. şi C.R. şi a desfiinţat în parte această sentinţă, numai în ce priveşte latura sa penală şi numai referitor la inculpata C.R. iar în rejudecare:
Prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de instigare la complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 25, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen. şi art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen. şi în această încadrare juridică a condamnat-o pe inculpata C.R. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatei C.R. pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 862 C. pen., respectiv pe o durată de 4 ani.
De asemenea, în baza art. 863 C. pen., a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpata C.R. să se supună măsurilor de supraveghere enunţate în hotărâre.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii N.D.A. şi A.M., obligându-i pe aceştia la plata sumelor de 1.500.000 lei şi respectiv 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
A mai dispus că suma de 800.000 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpaţii N.D.A. şi C.R. să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Fiind nemulţumiţi de soluţia pronunţată, inculpaţii N.D.A. şi A.M., în termen legal au declarat recurs şi au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul coborârii acestora şi aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen., sau 861 C. pen., motivat de împrejurarea că ambii se află la primul conflict cu legea penală, au recunoscut şi regretat fapta comisă şi au considerat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate.
Recursurile inculpaţilor sunt nefondate.
Din verificările dosarului cauzei se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, în concordanţă cu probele administrate în cauză, iar încadrarea juridică a faptelor este, de asemenea, corectă.
Totodată, se constată că pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi: de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru inculpatul A.M. şi un an şi 8 luni închisoare, pentru inculpatul N.D.A. sunt just individualizate, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), întrucât ambii sunt cercetaţi pentru comiterea unei alte fapte penale concurentă cu cele deduse judecăţii, iar scopul educativ preventiv al pedepsei precum şi reeducarea acestora nu se poate realiza decât prin executarea efectivă a pedepsei privative de libertate.
Cum situaţiile invocate în recurs au fost deja avute în vedere atât de instanţa de fond cât şi de cea de control judiciar la aplicarea circumstanţelor atenuante şi la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate, în speţă nu se justifică coborârea pedepselor sub limita deja stabilită.
Criticile fiind nefondate şi cum nu se constată nici alte motive care ar putea fi examinate din oficiu, urmează a se respinge recursurile, ca nefondate, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru aceştia, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.D.A. şi A.M. împotriva deciziei penale nr. 535/ A din 30 septembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru aceştia, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1781/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1784/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
