ICCJ. Decizia nr. 1800/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1800/2005
Dosar nr. 765/2005
Şedinţa publică din 15 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 1455 din 16 noiembrie 2004, a condamnat pe inculpatul T.G. la câte 8 ani închisoare (patru pedepse) şi câte 3 ani (patru pedepse) pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. (patru fapte).
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi.
Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată E.V., T.L. şi T.D. nu s-au constituit părţi civile.
Totodată, în baza art. 14 şi a art. 396 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 2.500.000 lei părţii vătămate R.I.
În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, a sumelor de 1.600.000 lei, şi, respectiv, 100.000 lei.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 10 august 2004, inculpatul aflat pe str. Garibaldi din sectorul 1 al Capitalei, a sesizat că T.D. intra în blocul nr. 22 şi, instantaneu, a lovit-o cu pumnul în faţă şi i-a smuls lanţul din aur purtat la gât. Bunul l-a vândut în schimbul sumei de 100.000 lei.
Ulterior, la datele de 7 septembrie 2004, 16 septembrie 2004 şi 18 septembrie 2004, plasat pe Şos. Ştefan cel Mare în dreptul unor scări de acces în blocuri de locuinţe sau în holul unui asemenea imobil, inculpatul le-a lovit de E.V., de la gâtul acesteia smulgând două lanţuri din aur, pe R.I. de la care, prin ameninţare a luat un portmoneu şi un telefon celular marca NOKIA şi T.L. de la aceasta, sustrăgând, după ce a violentat-o, un lănţişor din aur.
Părţile vătămate l-au recunoscut pe inculpat din planşele foto prezentate.
Inculpatul, de asemenea, a recunoscut săvârşirea faptelor.
Inculpatul a declarat apel împotriva sentinţei, motivul susţinut fiind netemeinicia pedepsei aplicată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 48 din 25 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Inculpatul, nemulţumit şi de hotărârea pronunţată de instanţa de apel, în termenul legal, a declarat recurs şi în această cale de atac, motivul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsa greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul nu este fondat.
Criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), înscriu că la stabilirea şi aplicarea acesteia, se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Referitor la motivul de recurs vizând pedeapsa aplicată inculpatului, se apreciază că 8 ani închisoare reflectă gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, mărit şi de numărul acestora, precum şi de comiterea lor în loc public, împrejurările în care au fost săvârşite, în cauză într-o manieră infracţională asemănătoare, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, cu antecedente penale (fapte de furt, cerşetorie, deţinere şi consum de droguri).
Dispunerea executării pedepsei în regim de privare de libertate ca fi în măsură să realizeze scopul pedepsei, aşa cum prevede art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent ca fi obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 48/ A din 25 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 23 septembrie 2004, la 15 martie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1798/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1802/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
