ICCJ. Decizia nr. 1779/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1779/2005
Dosar nr. 829/2005
Şedinţa publică din 14 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 411 din 8 decembrie 2004 a Tribunalului Ialomiţa, inculpatul D.T. a fost condamnat la 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută în art. 211 alin. (1) şi alin. (21) lit. c) C. pen. şi la 22 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. c) şi d) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă şi până la terminarea executării pedepsei.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 23 februarie 2004 la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile V.F. suma de 50.000.000 lei daune morale, iar C.A.S. Ialomiţa, suma de 4.842.993 lei reprezentând despăgubiri civile.
Inculpatul a mai fost obligat la 8.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinut că, inculpatul a fost vecin cu familia victimei şi după ce o perioadă de timp au fost în relaţii bune, între ei au apărut neînţelegeri, deoarece D.T. bănuia că V.G. l-a reclamat la primărie că realizează venituri din muncă şi în luna februarie 2004 i s-a sistat ajutorul social.
În ziua de 19 februarie 2004, inculpatul D.T. i-a reproşat martorului V.C., fiul victimei că datorită reclamaţiei tatălui său, i-a fost sistat ajutorul social.
Tribunalul a mai constatat că, la data de 20 februarie 2004, în jurul orei 13,00, V.F., soţia victimei, a fost în vizită la vecina sa B.S., a încuiat uşa şi l-a lăsat singur în apartament pe V.G. care dormea. La ora 16,00, când a revenit în apartament, V.F. a constatat că uşa fusese forţată, iar soţul ei era întins pe pat, în stare de inconştienţă, cu semne că fusese victima unei agresiuni. Au fost alertaţi vecinii care au anunţat salvarea, iar victima care între timp şi-a revenit a afirmat că a fost bătută de „T. de pe scară", V.G. a fost transportat la Spitalul de Urgenţă Slobozia unde a decedat în ziua de 24 februarie 2004.
În aceeaşi seară, motivează prima instanţă, V.F. a sesizat dispariţia din casă a unor bunuri (butelie de aragaz, pături, perne, crătiţi, ceşti, pahare, bibelouri) în valoare de 5.000.000 lei, care au fost găsite în apartamentul inculpatului, cu ocazia percheziţiei domiciliare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 28/ A din 17 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat considerând neîntemeiată critica formulată, în sensul greşitei individualizări a pedepselor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.T., care invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a reiterat critica din apel, susţinând că pedepsele aplicate sunt prea severe şi a solicitat reducerea acestora întrucât a recunoscut şi a regretat faptele comise.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că instanţele au reţinut o reală situaţie de fapt, în concordanţă cu probele administrate, în sensul că în ziua de 20 februarie 2004, inculpatul a sustras mai multe bunuri din locuinţa lui V.G., în vârstă de 77 ani, asupra căruia a exercitat acte de violenţă, cauzându-i leziuni în urma cărora victima a decedat la 24 februarie 2004, iar încadrarea juridică este legală. Referitor la pedepsele aplicate pentru fiecare infracţiune, se constată că instanţele au făcut o justă individualizare a sancţiunilor având în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social deosebit de grav al faptelor, împrejurările comiterii lor şi persoana inculpatului care a mai săvârşit anterior un omor, pentru care a fost condamnat la 17 ani închisoare, pedeapsă ce a fost redusă cu ½, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 2 din Decretul nr. 11/1998, prin Decizia penală nr. 645/1988 a fostului Tribunal Suprem.
Din eroare însă, prima instanţă nu a reţinut că inculpatul a comis faptele în stare de recidivă post executorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), iar instanţa de control judiciar nu-i poate crea o situaţie mai grea, în propriul recurs, conform art. 3858 C. proc. pen.
La stabilirea pedepselor instanţele au mai ţinut seama de faptul că inculpatul a săvârşit faptele asupra unei persoane în vârstă de 77 ani care nu se putea apăra.
Aşa fiind, în speţă, o reducere a pedepselor nu se justifică, acestea fiind corect stabilite.
Totodată, pedeapsa finală de executat este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., atât constrângerea şi reeducarea inculpatului cât şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Întrucât critica de recurs referitoare la greşita individualizare a pedepsei nu este fondată, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează să respingă recursul inculpatului cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 23 februarie 2004 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.T. împotriva deciziei penale nr. 28/ A din 17 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 23 februarie 2004, la 14 martie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1777/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1781/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
