ICCJ. Decizia nr. 1807/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1807/2005
Dosar nr. 737/2005
Şedinţa publică din 15 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 757 din 29 noiembrie 2004, Tribunalul Constanţa a condamnat, printre alţii, pe inculpatul, B.I. la un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi a art. 76 lit. d) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni, în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării art. 83 C. pen.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În după-amiaza zilei de 8 august 2003, B.I., prietena sa şi coinculpatul N.K.M.R. au convenit să se deplaseze pe litoral, în preziua datei, el procurând de la Braşov nouă doze de rezină de cannabis pentru a o consuma.
Pe traseu, coinculpatul a luat din geanta lui B.I. o doză, a fumat-o, acelaşi lucru făcându-l şi în camera hotelului H. din Mamaia, el fiind acompaniat şi de inculpat.
În ziua următoare, coinculpatul a cumpărat 15 pastile de Ecstasy, din acestea dându-i 3 bucăţi şi lui B.I., cei doi prizându-le în camera de hotel, în prezenţa prietenei inculpatului.
Percheziţia efectuată în cameră, în prezenţa şi a inculpatului a relevat, la acesta, într-un pachet de ţigări L.S., un comprimat Ecstasy, un altul asemănător şi 6 doze conţinând o substanţă solidă de culoare maro.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a concluzionat că drogurile erau comprimate M.D.M.A., fragmente de comprimat M.D.M.A., rezină de cannabis.
Analizele medicale făcute inculpatului au constatat existenţa cannabisului în organismul acestuia.
În ambele faze ale procesului penal, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei.
Împotriva sentinţei, inculpatul B.I. a declarat apel, motivele invocate fiind greşita stabilire a situaţiei de fapt şi, deci, şi a vinovăţiei sale, precum şi greşita individualizare a pedepsei.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 13 din 17 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepsei, se ţine seama … de limitele de pedeapsă fixate în textul incriminator (în cauză acesta constituind lege specială), de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În altă ordine de idei, art. 52 C. pen., stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Referitor la cazul de casare invocat, pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, a cărei suspendare condiţionată s-a dispus, a fost individualizată prin considerarea tuturor criteriilor generale, ea este sub limita minimă (2 ani), prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, datele ce caracterizează persoana inculpatului fiind avute în vedere odată ce s-au reţinut circumstanţe atenuante cu rolul de a duce la reducerea ei.
Totodată, aplicarea art. 81 C. pen., constituie aprecierea că inculpatul se poate reeduca fără privare de libertate.
Ca atare, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 13 din 17 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1804/2005. Penal. Art. 257 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1809/2005. Penal. Legea nr.78/2000. Recurs → |
|---|
