ICCJ. Decizia nr. 1837/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 98 din 17 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București, inculpatul col. (r) O.R. a fost condamnat la:
- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000.
în baza art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani ce constituie termen de încercare.
S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen.
Conform art. 863C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte în prima zi de marți din a doua lună a fiecărui trimestru la organul de poliție în a cărei rază teritorială își are domiciliul;
- să anunțe în prealabil aceluiași organ de poliție orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea.
S-a stabilit supravegherea executării obligațiilor instituite revine organului de poliție în a cărui rază teritorială domiciliază inculpatul.
în baza art. 61alin. (4) din Legea nr. 78/2000, inculpatul a fost obligat să restituie denunțătorului V.Z. ceasul marca Seiko în starea în care l-a primit sau să-i plătească suma de 350 dolari S.U.A. ori echivalentul în lei la data plății.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
în fapt, s-a reținut că, în cursul lunii decembrie 2002, numitul V.Z. l-a rugat pe inculpat să intervină pe lângă factorii de răspundere de la Comisariatul Militar Județean Satu Mare pentru ca tânărul B.R. să fie clasat medicală și declarat inapt pentru serviciul militar.
Până la data trecerii în rezervă inculpatul a ocupat funcția de șef birou informare recrutare la Comisariatul Militar Județean Satu Mare.
Numitul V.Z. i-a propus, iar inculpatul a acceptat și a primit, la 28 ianuarie 2003, pentru a face această intervenție, un ceas de mână marca Seiko în valoare de 350 dolari S.U.A.
S-a mai reținut că inculpatul a intervenit la numitul T.C., ofițer în cadrul Biroului informare - recrutare, dar a obținut doar o amânare de un an pentru încorporarea recurentului B.R.
Fiind nemulțumit de rezultatul demersului făcut de inculpat, numitul V.Z. a sesizat organele de poliție.
Sentința a fost atacată cu apel de P.N.A. și de inculpat.
în motivarea apelului declarat de procuror s-a arătat că nu au fost respectate dispozițiile art. 863alin. (1) C. pen., privind măsurile de supraveghere la care trebuia obligat inculpatul și nu a făcut o justă individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului și al modalității de executare.
Inculpatul a susținut prin apelul declarat că nu există dovezi certe că a comis fapta astfel încât se impune a fi achitat.
Curtea Militară de Apel, prin decizia penală nr. 45 din 23 septembrie 2004, a admis apelul declarat de procuror, a desființat în parte sentința atacată în sensul că, în baza art. 863alin. (1) lit. c) și d) C. pen., inculpatul trebuie să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și respectiv să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență, date ce vor fi comunicate organului de poliție stabilit prin sentință.
în baza art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a ceasului Seiko sau suma de 350 dolari S.U.A. ori echivalentul în lei la cursul zilei de la data executării.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin aceiași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Instanța de apel a reținut că situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite și că s-a făcut o justă individualizare a pedepsei atât în ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare.
S-a constatat însă că în mod greșit instanța a aplicat doar parțial dispozițiile art. 863alin. (1) C. pen., întrucât pe durata termenului de încercare condamnatul trebuia obligat să se supună tuturor măsurilor și obligațiilor menționate de dispoziția legală mai sus-arătată.
S-a reținut, de asemenea, că greșit s-a dispus restituirea ceasului sau a contravalorii acestuia și nu s-a luat măsura confiscării prevăzută de art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen.
împotriva deciziei au declarat recurs P.N.A. și inculpatul O.R.
în motivarea recursului declarat de procuror s-a arătat că greșit s-a confiscat ceasul sau contravaloarea acestuia, deoarece, în speță, la data comiterii faptei erau aplicabile dispozițiile art. 19 din Legea nr. 78/2000, potrivit cărora banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date pentru a determina săvârșirea infracțiunii sau pentru a răsplăti pe făptuitor ori cele dobândite prin săvârșirea infracțiunii se confiscă numai dacă nu se restituie persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la restituirea acesteia.
S-a mai arătat că faptul că voința legiuitorului a fost în sensul restituirii bunurilor este dovedit și prin aceea că ulterior, prin Legea nr. 161/2003 introducându-se art. 61în Legea nr. 78/2000 prin care a fost incriminată fapta cumpărătorului de influență, s-a prevăzut că banii, valorile și orice alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunii se restituie persoanei care le-a dat dacă aceasta a denunțat fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat.
S-a susținut, de asemenea că, pe de altă parte art. 12 alin. (2) reglementează o excepție de la principiul neretroactivității legii penale, în sensul că legea care prevede măsuri de siguranță sau educative se aplică și infracțiunilor care nu au fost definitiv judecate până la data intrării în vigoare a legii noi.
în recursul declarat de inculpat s-a susținut că s-a comis o gravă eroare de fapt întrucât din probe nu rezultă existența faptei, astfel încât se impune a fi achitat conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. pen.
Recursul nu este fondat.
Susținerea inculpatului că nu există probe certe din care să rezulte existența faptei este neîntemeiată.
Astfel, din coroborarea declarațiilor martorilor V.Z., V.M., B.G., B.R., T.C., rezultă cu certitudine că inculpatul a primit de la V.Z. un ceas de mână marca Seiko în valoare de 350 dolari S.U.A., pentru a interveni la ofițeri din cadrul Comisariatului Militar Județean Satu Mare pentru ca recurentul B.R. să fie declarat în inapt militar.
Așa fiind, întrucât fapta există și a fost comisă de inculpat și constituie infracțiune, soluția de condamnare pronunțată în cauză este temeinică și legală.
Nici recursul declarat de procuror, ce își găsește temeiul dispozițiilor art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., nu este fondat.
Curtea constată că în mod corect instanța de apel a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (1) C. pen., potrivit cărora bunurile ce au făcut obiectul infracțiunii se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului în lei.
Dispozițiile art. 61din Legea nr. 78/2000 modificat prin Legea nr. 161/2003 nu pot fi incidente în cauză atâta timp cât prin acestea se încriminează o nouă infracțiune și ca atare, conform art. 11 C. pen., nu se aplică faptelor care la data când au fost săvârșite nu erau prevăzute ca infracțiuni.
Denunțătorul nu este îndreptățit la restituirea ceasului sau a contravalorii acestuia nici în temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000, acest drept fiind recunoscut de lege în exclusivitate persoanelor vătămate prin infracțiune.
Or, este evident că martorul V.Z., care a cumpărat influență urmărind un scop ilicit, nu poate fi considerat că a suferit prin fapta inculpatului o vătămare fizică, morală sau materială.
Art. 12 alin. (2) C. pen., la care se face trimitere în recursul procurorului, nu are nici o relevanță în cauză atâta timp cât nu se pune problema aplicării unei măsuri de siguranță prevăzută de o lege nouă, restituirea bunurilor în condițiile art. 61din Legea nr. 78/2000 nefiind o măsură de siguranță.
întrucât din examinarea cauzei nu rezultă existența vreunui motiv de recurs care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1870/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1658/2005. Penal → |
|---|
