ICCJ. Decizia nr. 1922/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 93 din 31 mai 2002, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe inculpații:
1. LT. U.I. și
2. PLT. M.C. la 5 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (3) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) și s-a computat din pedepse, durata arestării preventive pentru ambii inculpații.
Inculpații au fost obligați la plata sumei de 28.050 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei către partea civilă E.M.
S-a dispus restituirea către partea civilă a bancnotei de 100 dolari S.U.A.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că partea vătămată E.M., cetățean turc avea în anul 1998 domiciliul în municipiul Tg. Mureș, fiind asociat la SC N.R. SRL.
La data de 2 septembrie 1998, partea vătămată a împrumutat suma de 10.000 dolari S.U.A. de la martorul S.C., iar la data de 26 septembrie 1998 a împrumutat suma de 10.000 dolari S.U.A., de la martorul B.M. proprietar al imobilului unde își desfășoară activitatea societatea comercială doi cetățeni turci.
La data de 29 septembrie 1998, în jurul orelor 5,30, partea vătămată a plecat din municipiul Târgu Mureș către București cu un autoturism, de culoare albă, autoturism ce aparținea societății comerciale.
La plecarea din Tg. Mureș a călătorit singur având asupra sa suma de 28.150 dolari S.U.A., urmând să împrumute din această sumă conform unei înțelegeri anterioare suma de 20.000 dolari S.U.A. unchiului său S.B., cetățean turc, iar 8.150 dolari S.U.A. urmau să fie folosiți pentru cumpărarea de perdele pentru SC N.R. SRL.
Suma de 28.150 dolari S.U.A. provenea din cele 2 împrumuturi și din prețul unui autoturism vândut anterior de către societatea comercială, precum și din încasările acestei societăți.
Pe drum, în jurul orelor 9,00, la ieșirea din municipiul Brașov, partea vătămată a luat în autoturism pe martora V.M. pe care o cunoștea, aceasta fiind călător de ocazie și dorea să ajungă în București.
La aceiași dată, inculpații lt. U.I. și plt. M.C., ambii din cadrul I.P.J. Ilfov se deplasau pe D.N. 1 cu autoturismul Dacia Brek 1310, culoare albastru metalizat, proprietate a inculpatului plt. M.C. și condus de acesta.
în jurul orelor 10,30 - 10,45, cei doi inculpați au oprit autoturismul Dacia la intersecția D.N. 1 cu Aleea Privighetorii, iar inculpatul M.C. i-a cerut plt. major Șt.F. să oprească autoturismul condus de partea vătămată plt. maj. Șt.C., care avea funcția de agent de circulație, iar la data respectivă se afla în misiune, îi cunoștea pe cei doi inculpați și știa că au avut probleme disciplinare la secția 2 poliție și a refuzat categoric să efectueze oprirea autoturismului și i-a îndrumat către un alt coleg, plt. maj. G.C. pe care inculpații nu l-au mai abordat.
Partea vătămată E.M. a ajuns pe raza municipiului București, în Piața Presei Libere, în jurul orelor 11,00, continuându-și deplasarea către Arcul de Triumf.
Pe traseul dintre Piața Presei Libere și Arcul de Triumf, autoturismul condus de partea vătămată a fost depășit de autoturismul condus de inculpați.
Când au ajuns în zona Arcului de Triumf, inculpații au coborât din autoturism și s-au deplasat la agentul de circulație din intersecție, plt. C.P.N., căruia i-au cerut să oprească autoturismul marca Opel Vectra de culoare albă, care circula dinspre Piața Presei Libere, către Arcul de Triumf.
Fiind convins de faptul că inculpații se afla în urmărire ordonată, plt. C.P.N. a luat legătura prin stația radio cu colegul său plt. major G.F., aflat la intrarea pe B-dul Kisseleff către Piața Victoriei și i-a solicitat acestuia să oprească autoturismul respectiv, în cazul în care el însuși nu îl va putea intercepta la trecerea acestuia prin dreptul postului său.
La efectuarea semnului regulamentar, persoana vătămată a oprit autoturismul în vecinătatea stației taxi de la colțul str. Cașin, iar agentul de circulație i-a solicitat conducătorului auto să prezinte actele, lucru pe care partea vătămată l-a făcut. Inculpatul lt. U.I. s-a apropiat de autoturism în dreptul părții vătămate, iar inculpatul plt. M.C. a deschis portiera dreapta față a autoturismului Opel Vectra, cerându-i martorei V.M. să prezinte actele și să coboare din autoturism, timp în care a adresat acesteia diverse întrebări privind prezența sa în mașina respectivă și pe raza municipiului București.
Cei doi inculpați au început să controleze interiorul mașinii și la un moment dat, inculpatul plt. M.C. a găsit sub mocheta de lângă scaunul conducătorului auto un pachet pe care l-a arătat persoanelor prezente, ca fiind obiectul căutărilor.
Caracteristicile pachetului respectiv (dimensiuni, ambalaj), precum și locul unde a fost găsit corespund întrutotul declarațiilor făcute în acest sens de către partea vătămată E.M.
Inculpatul plt. M.C., care avea în mână pachetul găsit în autoturism, a luat actele părții vătămate de la agentul de circulație C.P.N., după care inculpații și persoana vătămată s-au urcat în autoturismul părții vătămate, cerându-i acesteia să treacă la volan, spunându-i că vor merge la Secția 2 Poliție București.
Inculpatul U.I. a îndrumat partea vătămată către Otopeni. în cele din urmă același inculpat, care avea în mână pachetul cu bani i-a cerut părții vătămate să oprească într-o stație de autobuz.
După oprirea autoturismului partea vătămată a solicitat să i se înapoieze pachetul cu bani, întinzând mâna către acesta, dar nu l-a putut lua, deoarece inculpatul lt. U.I. și-a retras mâna în care avea pachetul, după care l-a lovit pe cetățeanul turc cu pachetul peste față, reproșându-i că vrea să intre în posesia acestuia.
Cei doi inculpați au coborât din autoturism și cu toate că partea vătămată le-a solicitat din nou să-i restituie pachetul cu bani, inculpatul lt. U.I. i-a comunicat că banii vor rămâne asupra lor, restituindu-i doar o bancnotă de 100 de dolari S.U.A. care se rupsese în momentul desfacerii pachetului. Ulterior partea vătămată a prezentat ca mijloc material de probă bancnota respectivă.
La rândul său, inculpatul plt. M.C. i-a restituit cetățeanului turc actele înmânate de agentul de circulație. La solicitarea părții vătămate de a-i fi restituiți banii, inculpatul plt. M.C. i-a cerut să tacă și să plece din zonă, după care cei doi inculpați, având asupra lor pachetul care conținea suma de 28.050 dolari S.U.A. au părăsit zona, întrând într-un loc cu arbori (de fapt un parc) situat în apropierea stației de autobuz.
Ulterior partea vătămată a mers la unchiul său, martorul S.B. căruia i-a adus la cunoștință cele întâmplate.
împotriva sentinței nr. 93 din 31 mai 2002 a Tribunalului Militar Teritorial București au declarat apel procurorul și inculpații.
Parchetul a invocat ca motiv de apel greșita individualizare a pedepselor aplicate, acestea fiind neîndestulătoare, excesiv și nejustificat de blânde, pedepse care nu pot realiza în mod eficient dubla lor funcție prevăzută de art. 52 C. pen. și anume, măsura de constrângere și mijloc de reeducare a condamnatului.
Apărătorul inculpaților a învederat ca motiv de apel faptul că din materialul probator nu rezultă cu exactitate că aceștia se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii, reținută în sarcina lor și a solicitat achitarea inculpaților, întrucât fapta nu există.
Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 33 din 24 iunie 2004, a admis apelul declarat de Parchetul Militar Teritorial București, a desființat sentința apelată, în sensul că a majorat pedepsele aplicate inculpaților, de la câte 5 ani închisoare la câte 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A respins apelurile declarate de inculpați.
împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații, invocând ca motiv de recurs faptul că din materialul probator nu rezultă cu exactitate că aceștia se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina lor, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea dosarului cauzei se constată că în cauză s-au administrat probele necesare lămuririi cauzei sub toate aspectele.
S-au avut în vedere pentru stabilirea situației de fapt, procesul-verbal de consemnare a plângerii părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la locul faptei, planșele foto, procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere a inculpaților, adresa Brigăzii de Poliție Rutieră a municipiului București, Planul cu măsurile de circulație a municipiului București din ziua de 29 septembrie 1998, rapoartele și declarațiile martorilor G.F. și C.P.N., declarațiile martorilor V.M., Șt.F., P.V., S.B., D.J.A., M.V., S.A., G.E., I.A., S.A.C., S.P.G.Z., U.D.C., B.M., S.C., B.S.M., R.M., I.N., P.P., D.M., H.A., M.I., J.C., V.I. și I.L.
Probele administrate au fost analizate amănunțit și interpretate în mod judicios și complet, stabilindu-se corect situația de fapt și vinovăția inculpaților.
Critica nu a fost nefondată și cum nu s-au constatat nici motive care s-au luat în considerare din oficiu, recursurile inculpaților s-au respins, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a obligat pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1932/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1870/2005. Penal → |
|---|
