ICCJ. Decizia nr. 1855/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 184 din 3 mai 2004, Tribunalul Dâmbovița a condamnat pe inculpații:
I.M.F. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) și
T.A.E. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
în temeiul art. 110, raportat la art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 4 ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare, pentru inculpatul T.A.E. și se compune din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de un an.
Conform art. 1101C. pen., combinat cu art. 863alin. (1) C. pen., s-au dispus următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de învățătură sau a locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. și s-a atras atenția inculpatului minor asupra dispozițiilor art. 1101alin. (3) C. pen. și ale art. 864C. pen.
S-a luat act că părțile vătămate V.I.A., N.D.G. și M.A., nu s-au constituit părți civile, prejudiciile produse prin infracțiune fiind recuperate în cursul urmăririi penale.
Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în cursul anului 2003, inculpații I.M.F. și T.A.E., la acea dată în vârstă de 16 și respectiv 15 ani, s-au deplasat împreună, în mod repetat, în preajma cât și în incinta Scolii Generale Matei Basarab din municipiul Târgoviște, unde după ce au acostat mai mulți elevi ai școlii respective și prin amenințări și acte de violență i-au deposedat de diverse sume de bani și de unele obiecte pe care părțile vătămate le aveau asupra lor.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 464 din 27 octombrie 2004, admițând apelurile inculpaților a redus pedepsele aplicate acestora la câte 2 ani închisoare prin reținerea în favoarea lor a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen.
Totodată a redus durata termenului de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere, aplicată de prima instanță inculpatului T.A.E. la 3 ani.
Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.
împotriva acestei decizii au declarat recurs cei doi inculpați cerând casarea ei în temeiul art. 3859pct. 14 C. proc. pen., întrucât pedepsele aplicate nu au fost corect individualizate. Osebit de acesta inculpatul I.M.F. a criticat decizia atacată și cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, solicitând aplicarea în cauză a prevederilor art. 81 C. pen.
Examinând hotărârile pronunțate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, încadrarea juridică în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesele verbale de constatare a infracțiunii flagrante, procesele verbale de identificare, de ridicare de la inculpați a bunurilor sustrase și restituite către părțile vătămate, declarațiile constante ale părților vătămate, declarațiile martorilor B.M.I. și D.C.C., procesele verbale de confruntare, referatele de anchetă socială și raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, coroborate cu declarațiile celor doi inculpați), care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă, fără dubiu că în cursul anului 2003, inculpații I.M.F. și T.A.E., la acea dată în vârstă de 16 și respectiv 15 ani, s-au deplasat împreună, în mod repetat, în preajma cât și în incinta Scolii Generale Matei Basarab din municipiul Târgoviște, unde au acostat mai mulți elevi ai școlii respective și prin amenințări și acte de violență i-au deposedat de diverse sume de bani și de unele obiecte pe care părțile vătămate le aveau asupra lor.
Susținerile inculpaților, în sensul că bunurile sustrase aveau o valoare neînsemnată, iar amenințările adresate părților vătămate nu erau de natură a induce acestora o stare de temere, nu justifică schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt, cele două elemente invocate de inculpați în apărare, fiind avute în vedere de către instanțe ca circumstanțe atenuante.
Referitor la pedepsele de câte 2 ani închisoare, aplicate celor doi inculpați se constată că acestea au fost corect individualizate, la stabilirea lor, instanța de apel având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor comise, cât și persoana inculpaților care la data săvârșirii faptelor erau minori în vârstă de 16 și respectiv 15 ani, nu au mai comis abateri și au recunoscut faptele.
Cu toate acestea deși instanța de apel a reținut în favoarea ambilor inculpați largi circumstanțe atenuante reducând pedepsele aplicate acestora în mod corespunzător, a dispus totuși ca inculpatul I.M.F. să execute pedeapsa prin privare de libertate, cu motivarea că acesta s-ar fi sustras de la judecată, părăsind țara.
Cum din actele dosarului, inclusiv referatul de anchetă socială, rezultă că în tot cursul urmăririi penale inculpatul I.M.F. a răspuns la chemările autorităților, fiind prezent inclusiv la prezentarea materialului de urmărire penală și că a părăsit țara mult mai târziu, pentru a locui împreună cu părinții, care se aflau la lucru în Spania, în cauză se impunea aplicarea prevederilor art. 861C. pen., și față de acest inculpat.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul I.M.F. fiind întemeiat, urmează a fi admis, și a se casa hotărârile pronunțate numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate acestuia.
în baza art. 861C. pen., se va dispune suspendarea executării sub supraveghere pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare și se compune din durata pedepsei aplicate de 2 ani închisoare la care se va adăuga un interval de timp de un an.
Conform art. 1101C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani inculpatul trebuie să se supună obligațiilor prevăzute de art. 863lit. a) - d) C. pen.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 1101alin. (3) și art. 864C. pen.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Recursul declarat de inculpatul T.A.E. nu a fost întemeiat, a fost respins, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1842/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1860/2005. Penal → |
|---|
