ICCJ. Decizia nr. 1915/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1915/2005
Dosar nr. 1579/2005
Şedinţa publică din 18 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 4797 din 4 noiembrie 2004 Judecătoria Craiova, a condamnat printre alţi inculpaţi şi pe inculpatul I.F., la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 4 mai 2004 la zi şi s-a menţinut starea de arest.
Inculpatul I.F. a declarat apel împotriva acestei sentinţe şi prin Decizia penală nr. 798 din 8 decembrie 2004 Tribunalul Dolj, a respins, ca nefondat, apelul acestuia.
Totodată s-a menţinut starea de arest şi s-a dedus în continuare măsura arestării preventive privindu-l pe inculpatul I.F.
Inculpatul I.F. şi împotriva deciziei pronunţată în apel, respectiv împotriva deciziei penale nr. 798 din 8 decembrie 2004 nemulţumit fiind, a declarat recurs şi care face obiectul dosarului nr. 76/P/2003 aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova.
Acest dosar cuprinde şi recursurile altor inculpaţi alături de cel al inculpatului I.F. şi pe parcursul soluţionării acestora, respectiv la termenul din 7 martie 2005, instanţa, din oficiu potrivit art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., precum şi în baza art. 3002 C. proc. pen., a verificat legalitatea arestării preventive a tuturor inculpaţilor arestaţi printre care şi I.F.
În acest context, prin încheierea şedinţei publice de la 7 martie 2005, în baza textelor de mai sus, apreciind că temeiurile care au determinat, luarea măsurii privării de libertate nu s-au schimbat, au dispus menţinerea acesteia.
Inculpatul I.F. nemulţumit de această dispoziţie, a declarat recurs împotriva încheierii din 7 martie 2005 a Curţii de Apel Craiova şi a solicitat ca în continuare judecarea sa, să se facă în stare de libertate şi deci să se revoce măsura arestării preventive, el neconstituind un pericol pentru societate.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele dosarului în raport de critica adusă, precum şi din oficiu, se reţine că într-adevăr, măsura arestării preventive a inculpatului recurent se impune, nefiind date temeiuri noi şi care nu ar mai justifica privarea de libertate a sa.
Astfel, în fapt, recurentul este un condamnat, pentru o faptă penală gravă (furt calificat, în grup, prin efracţie şi pe timp de noapte) şi există motive temeinice de a crede în necesitatea, de a-l împiedica să săvârşească alte infracţiuni.
Ca atare, în cauză sunt îndeplinite atât cerinţele legii interne precum şi prevederile art. 5 lit. c) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, cu privire la menţinerea arestării pe timpul soluţionării cauzelor penale cu inculpaţi arestaţi.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat, va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.F., împotriva încheierii de şedinţă din 7 martie 2005 dată în dosarul nr. 76/P/2005 al Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 800.000 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1905/2005. Penal. Contestatie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 1917/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
