ICCJ. Decizia nr. 1919/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1919/2005
Dosar nr. 1646/2005
Şedinţa publică din 18 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1454 din 16 noiembrie 2004 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul Ş.I.T., în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare şi potrivit art. 4 din aceeaşi Lege nr. 143/2000 a mai fost condamnat la 2 ani închisoare.
Cele două pedepse, s-au contopit în baza art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul având de executat 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi s-a dedus arestarea preventivă de la 29 iunie 2004 la zi.
S-a confiscat în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 cantitatea de 5,94 grame cannabis rămasă după expertiza de laborator.
În fapt s-a reţinut că, la data de 28 iunie 2004 inculpatul a vândut martorului - denunţător C.A.C., cantitatea de 6,92 gr. cannabis pentru suma de 3.500.000 lei. Martorul a mai arătat că lua legătura frecvent cu inculpatul, pe numele de T., cerându-i să-i vândă diverse cantităţi de marijuana.
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul a declarat apel şi pe timpul soluţionării acestuia, instanţa, în Şedinţa publică din 1 martie 2005, potrivit cerinţelor art. 3002 şi art. 160b C. proc. pen., a verificat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a acestuia.
Astfel, în baza textelor menţionate şi reţinând că, se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, a menţinut starea de arest a acestuia.
Împotriva acestei dispoziţii luată în Şedinţa publică din 1 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, inculpatul a declarat în termen, recursul de faţă.
În motivarea orală a acestuia, se susţine că ar putea să continue judecarea sa, în stare de libertate, el neprezentând pericol pentru societate şi în plus ar dori, să-şi poată termina studiile universitare.
Recursul este nefondat.
Verificându-se actele dosarului în raport de critica adusă, precum şi din oficiu, se constată că dispoziţia instanţei, de menţinerea stării de arest a inculpatului, este pe deplin justificată şi determinată de gravitatea faptelor săvârşite dar şi de pericolul social ce-l reprezintă acesta şi care deşi era student, are antecedente penale dar şi probleme de sănătate de ordin psihiatric şi consum de droguri în antecedente.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.I.T., împotriva încheierii de şedinţă din 1 martie 2005 dată în dosarul nr. 148/2005 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 800.000 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1918/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1924/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
