ICCJ. Decizia nr. 1924/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1924/2005
Dosar nr. 859/2005
Şedinţa publică din 21 martie 2005
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpatului P.G. prin rechizitoriu, din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.G. zis S. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia acestuia de la 25 martie 2004 la zi.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat în vederea distrugerii, a cantităţilor de 8,26 grame şi 3,97 grame heroină în amestec cu cofeină, ambalate şi sigilate cu sigiliul tip MI nr. 50155, depuse la I.G.P.R. - Direcţia cazier Judiciar şi evidenţă operativă, conform dovezii seria B nr. 3053 din 30 martie 2004 şi respectiv a cantităţii de 2,91 grame heroină în amestec cu cofeină, ambalată şi sigilată cu sigiliul tip MI nr. 50091, depusă la I.G.P.R. - Direcţia Cazier Judiciar şi evidenţă operativă, conform dovezii seria B nr. 3052 din 30 martie 2004.
S-au constatat consumate integral, în procesul analizelor de laborator, cantităţile de 0,044; 0,08 şi 0,012 grame heroină, cumpărate de colaboratorul M. de la inculpat.
În baza art. 118 lit. d) C. pen. şi art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.400.000 lei, obţinută în urma vânzării de heroină către colaboratorul M.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 11.000.000 lei consemnată la C.E.C. – Agenţia Victoria, cu recipisa nr. 42.30.02/04/40.6/000503 din 29 martie 2004 şi a telefonului mobil marca Nokia 3210, depus la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - Direcţia cazier judiciar şi evidenţă operativă, conform dovezii seria B nr. 55878 din 19 aprilie 2004.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 5 septembrie 2003, lucrătorii de poliţie din cadrul I.G.P.R. – Direcţia de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog s-au sesizat din oficiu, cu privire la faptul că un individ, cunoscut sub numele de S. comercializează heroină, acesta utilizând în desfăşurarea activităţii sale infracţionale telefonul mobil.
În acest context şi, în urma celor sesizate, au fost autorizate, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire cu nume de cod D., precum şi procurarea de heroină de către acesta şi un alt colaborator introdus în cauză sub numele de M.
La data de 15 septembrie 2003, în jurul orelor 14,00, sub supravegherea directă a investigatorului sub acoperire, colaboratorul M. l-a contactat telefonic pe S. la telefon şi i-a cerut două doze de heroină. Acesta i-a răspuns că are „la preţul de 2 lei" (adică 200.000 lei doza), cei doi stabilind să se întâlnească 10 minute mai târziu în zona străzii Mihai Eminescu, „lângă restaurantul chinezesc".
La ora şi locul stabilite, S. a vândut colaboratorului M. pentru suma de 400.000 lei, două punguţe din plastic ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare bej, care au fost predate imediat investigatorului sub acoperire, iar în urma efectuării analizelor de laborator, s-a stabilit că acestea conţineau 0,044 grame heroină.
În mod similar, la data de 17 septembrie 2003, în jurul orelor 20,40, colaboratorul M. s-a întâlnit cu S. pe str. Mihai Eminescu, în urma unei comenzi telefonice la acelaşi număr de apel şi a procurat de la acesta, în schimbul sumei de 400.000 lei, două punguţe din plastic conţinând o substanţă pulverulentă de culoare bej. Punguţele au fost predate investigatorului sub acoperire care a supravegheat desfăşurarea întregii activităţi, iar în urma expertizării a rezultat că acestea conţineau cantitatea de 0,08 grame heroină.
De asemenea, la data de 18 septembrie 2003, în jurul orelor 17,00, în zona străzilor Mihai Eminescu – Calea Moşilor, colaboratorul M., în schimbul sumei de 600.000 lei, a cumpărat de la numitul S. şi a predat imediat investigatorului sub acoperire, 3 punguţe din plastic ce conţineau cantitatea de 0,012 grame heroină, astfel cum a rezultat din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cauză.
La data de 24 martie 2004, lucrătorii de poliţie din cadrul D.G.G.P.M.P. - Serviciul de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, în holul de la intrarea în scara imobilului situat pe str. Făinari, se aflau trei tineri care aveau un comportament suspect, specific consumatorilor de droguri.
Cei trei indivizi au fost legitimaţi, stabilindu-se că se numesc C.A.I., C.I.V. şi C.C.A. Cu ocazia percheziţiei corporale efectuată în prezenţa martorului asistent A.H., asupra numitului C.C. a fost găsită o punguţă din material plastic ce conţinea cantitatea de 3,03 grame heroină în amestec cu cofeină, astfel cum a rezultat din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, care a criticat-o pentru netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 47/ A din 25 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 123/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.G.
A fost dedusă arestarea preventivă a inculpatului de la 25 martie 2004 la 25 ianuarie 2005 şi a fost menţinută starea de arest a acestuia.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 900.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva deciziei penale nr. 47 din 25 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul P.G. care a invocat cazul de casare, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., respectiv a solicitat reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată, apreciind că individualizarea făcută de instanţele anterioare este greşită.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanţă a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Din probele administrate în cauză a rezultat, fără putinţă de tăgadă că inculpatul era cunoscut în zona în care locuia, drept vânzător de droguri de mare risc (heroină), iar activităţile de urmărire şi prindere s-au declanşat ca urmare a sesizărilor primite din partea unor consumatori, pe care inculpatul îi aproviziona.
În cursul cercetărilor au fost cumpărate doze de heroină de la inculpat, cu bancnote înseriate anterior la sediul poliţiei, bancnote ce au fost descoperite asupra acestuia.
Coroborând aceste date cu cantitatea de droguri găsită la momentul descinderii, care excede necesităţilor unui consumator obişnuit, Înalta Curte, constată că, în mod corect, instanţele de fond şi apel au dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, activităţile desfăşurate de acesta circumscriindu-se uneia dintre cele 17 modalităţi normative prin care poate fi săvârşită această infracţiune, respectiv punerea în vânzare de droguri de mare risc.
Cu privire la solicitarea inculpatului vizând redozarea sancţiunii aplicate, Înalta Curte apreciază că pericolul social al faptelor reţinute în sarcina acestuia nu justifică o reducere a cuantumului pedepsei.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere modalitatea şi împrejurările în care au fost săvârşite faptele, poziţia sinceră a inculpatului, faptul că a colaborat cu organele de urmărire penală contribuind la tragerea la răspundere penală a altor doi traficanţi de droguri, respectiv P.M. şi I.L.L., arestaţi în dosarul nr. 1048/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. În raport de aceste aspecte, inculpatul a beneficiat de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, fiindu-i recunoscute totodată circumstanţe atenuante personale, cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de textul sancţionator.
Pe de altă parte, în lanţul infracţional ce susţine flagelul consumului de droguri, aceşti traficanţi, distribuitori, cum este inculpatul reprezintă veriga cea mai pernicioasă, deoarece este momentul decisiv al ajungerii drogului la consumator.
Activitatea acestui tip de traficanţi susţine atât capii reţelelor de distribuţie, prin furnizarea de fonduri, cât şi, viciul în sine, prin recrutarea şi determinarea consumatorilor care, de multe ori, nu sunt decât victime conjuncturale ale unui flagel social.
În contextul întăririi atitudinii de combatere a traficului de droguri de către oficialităţi, manifestarea de clemenţă din partea instanţelor judecătoreşti faţă de cei prinşi şi deduşi judecăţii, ar echivala cu un act de injustiţie socială.
Aceste infracţiuni care au dobândit caracter de fenomen în ultima perioadă de timp, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalităţii organizate.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. şi creând o disproporţie între scopul şi rezultatul acestora.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 47/ A din 25 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Conform dispoziţiilor art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 martie 2004 la 21 martie 2005.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 47/ A din 25 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Conform dispoziţiilor art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 martie 2004 la 21 martie 2005.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1919/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1925/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
