ICCJ. Decizia nr. 1934/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1934/2005
Dosar nr. 832/2005
Şedinţa publică din 21 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1630 din 17 decembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus, în baza art. 394 C. proc. pen., respingerea, ca inadmisibilă, a cererii formulată de condamnatul M.M. privind revizuirea sentinţei penale nr. 197/2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1661/2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neputând fi considerate împrejurări necunoscute de instanţă la soluţionarea în fond a cauzei.
S-a mai arătat că este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte deja cunoscute şi verificate de instanţa care a soluţionat cauza sau o reapreciere a probelor deja administrate, aspectele învederate de revizuient făcând, anterior, obiectul controlului judiciar exercitat de instanţele de apel şi recurs.
În ceea ce priveşte motivul referitor la săvârşirea în cauză a unei infracţiuni de mărturie mincinoasă de către unul dintre martori, s-a constatat că revizuientul nu a indicat identitatea acestuia şi nu a făcut dovada existenţei unei hotărâri definitive de condamnare în acest sens, condiţie esenţială impusă de dispoziţiile art. 395 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la cazul de revizuire, prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. S-a mai constatat că motivele invocate nu se încadrează nici în celelalte cazuri de revizuire, prevăzute de art. 394 C. proc. pen. şi că prin sentinţa penală nr. 1175/2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3021/2001 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnat împotriva aceleiaşi sentinţe penale, pentru motive similare legate de aprecierea greşită a probatoriului administrat în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, revizuientul M.M., criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei respingeri de către instanţa de fond a cererii sale de revizuire.
S-a arătat în motivarea orală a apelului că în mod greşit instanţele care au soluţionat cauza nu au reţinut în favoarea condamnatului scuza provocării sau legitima apărare şi s-a solicitat reaudierea martorului M.G., care a fost ameninţat să dea declaraţie mincinoasă împotriva sa pe parcursul cercetărilor.
Prin Decizia penală nr. 24 din 14 ianuarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul M.M., fără a-l motiva în scris, iar la data soluţionării recursului, atât apărătorul desemnat din oficiu, cât şi condamnatul au lăsat soluţia la aprecierea instanţei.
Verificând cauza sub toate aspectele, de fapt şi de drept, Înalta Curte constată că recursul declarat de condamnat este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea situaţiei de fapt reţinută în cauză prin raportare la dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., se constată că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile acestui text de lege.
Pe de altă parte, prin cererile anterioare (formulate la fond şi în apel), condamnatul a solicitat reaprecierea materialului probator deja administrat, ca şi reaudierea unuia dintre martori şi nicidecum nu a invocat fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat M.M. împotriva deciziei penale nr. 24 din 14 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a condamnatului, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1930/2005. Penal. Art. 183 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1935/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
