ICCJ. Decizia nr. 1935/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1935/2005
Dosar nr. 833/2005
Şedinţa publică din 21 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 184 din 23 iunie 2004, Tribunalul Suceava a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul G.I. împotriva sentinţei penale nr. 228/2003 a Tribunalului Suceava.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că:
Petiţionarul condamnat a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei penale sus-arătate prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 C. pen. şi violare de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) pentru 3 ani.
Sentinţa respectivă a rămas definitivă la data de 12 august 2003, prin neapelare.
Verificând temeinicia cererii de revizuire, tribunalul a constatat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul G.I., criticând-o pentru aceea că instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale.
Prin Decizia nr. 321 din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul revizuientului.
În considerentele deciziei, Curtea a apreciat că soluţia tribunalului este temeinică şi legală, deoarece motivul invocat de revizuient nu face parte din categoria celor prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva deciziei revizuientul a declarat recurs, susţinând că nu el este autorul faptei, condamnarea sa având la bază doar declaraţiile unor martori mincinoşi.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, când un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă, un înscris care a servit ca temei al hotărârii a fost declarat fals, când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, sau când două sau mai multe hotărâri nu se pot concilia.
În speţă, motivele susţinute de inculpat în revizuire nu se încadrează în prevederile legale menţionate, instanţa care a dispus condamnarea revizuientului reţinând o situaţie de fapt corectă, în concordanţă cu probele administrate.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţiile de respingere a cererii de revizuire pronunţată de instanţe sunt temeinice şi legale, astfel că recursul va fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat G.I. împotriva deciziei penale nr. 321 din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a condamnatului, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1934/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 194/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
