ICCJ. Decizia nr. 1927/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1927/2005
Dosar nr. 1135/2005
Şedinţa publică din 21 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 264 din 10 iunie 2004, Tribunalul Vaslui a dispus condamnarea inculpatului B.N. la următoarele pedepse:
- 11 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen.;
- 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 11 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
S-a constat că inculpatul este arestat în altă cauză.
A obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC N.D.I. SRL Bârlad să plătească părţii civile SC P. SA Roman suma de 5.987.766.799 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A obligat inculpatul B.N., în solidar cu partea responsabilă civilmente, să achite statului reprezentat prin Agenţia de administrare fiscală Bucureşti suma de 4.168.607.817 lei.
De asemenea, a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
1. La data de 14 decembrie 2002, inculpatul în calitate de administrator al SC N.D.I. SRL a vândut cantitatea de 145.4 tone rezid petrolier tip A către SC H.C. SRL Constanţa, în baza facturii fiscale seria UMAAAAA, nr. 1547904, în valoare de 484.472.800 lei.
Nu s-a putut stabili provenienţa mărfii, preţul de achiziţie, TVA - ul aferent şi nici provenienţa formularului facturii.
SC H.C. SRL a achitat parţial preţul mărfii, respectiv suma de 446.255.300 lei.
Inculpatul B.N. nu a evidenţiat în actele contabile operaţiunile comerciale efectuate, dar prin expertiză contabilă s-a stabilit că venitul obţinut de SC N.D.I. SRL a fost de 407.120.000 lei, TVA - ul aferent care trebuia virat la bugetul de stat este de 77.352.600 lei, iar impozitul pe venit datorat este de 6.106.200 lei.
2. În luna decembrie 2002, SC N.D.I. SRL a încheiat un contract cu SC P. SA Roman pentru livrarea unei cantităţi de ţeavă. În derularea contractului SC P. SA a livrat către societatea inculpatului B.N., în baza a 19 facturi fiscale, produse tubulare în valoare de 10.017.456.304 lei. Marfa a fost transportată la staţia C.F.R. Fileşti, jud. Galaţi şi a fost valorificată către SC A. SA Galaţi.
Venitul obţinut din vânzarea produselor a fost de 20.034.912.691 lei.
Inculpatul nu a evidenţiat financiar-contabil cele două operaţiuni comerciale SC A. SA Galaţi a achitat integral marfa livrată.
Ca urmare a valorificării produselor tubulare SC N.D.I. SRL a obţinut un profit de 8.418.030.347 lei şi datora statului suma de 1.577.344.591 lei ca impozit pe profit şi 1.599.425.804 lei TVA.
Inculpatul a achitat la SC P. SA în două tranşe, suma de 4.029.689.541 lei. Pentru diferenţa de 5.987.766.799 lei, la 10.03.2003 inculpatul a solicitat, în scris, conducerii societăţii amânarea plăţii (amânare aprobată) deşi la 5.02.2003 SC A. SA achitase integral contravaloarea produselor achiziţionate.
Inculpatul B.N. a transferat disponibilul din contul SC N.D.I. SRL în contul său deschis la E.B. SA, sucursala Galaţi.
La data de 7 februarie 2003, SC N.D.I. SRL a fost introdusă în „CIP" fiind declarată în interdicţie bancară de a mai utiliza file C.E.C. barat, de către B.R. SA, sucursala Bucureşti.
Deşi ştia că nu are în cont provizia necesară şi că este în interdicţie bancară la 21 aprilie 2003, inculpatul a emis fila C.E.C. seria BM307 nr. 00001256 în valoare de 5.987.766.799 lei pentru trasul E.B. pe care a remis-o spre valorificare SC P. SA Roman. Operaţiunea de decontare a fost refuzată la plată pentru lipsa totală de disponibil.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel inculpatul B.N. care a criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, constând în:
a) greşita încadrare juridică a faptelor, în sensul că prejudiciul creat SC P. SA nu a avut consecinţe deosebit de grave, solicitându-se schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea alineatului 5 al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP);
b) în cauză nu este îndeplinită latura subiectivă a infracţiunii de înşelăciune, astfel că se impune achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.;
c) în subsidiar, raportat la atitudinea sinceră şi cooperarea cu organele de anchetă se cere aplicarea dispoziţiilor art. 74 C. pen., şi pe cale de consecinţă reducerea pedepsei.
Prin Decizia nr. 33 din 25 ianuarie 2005, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat şi a constatat că este arestat în altă cauză.
Reiterând motivele din apel, în termen legal, inculpatul a declarat recurs.
Înalta Curte, verificând hotărârile atacate în raport de criticile invocate, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Prin „consecinţe deosebit de grave", potrivit dispoziţiilor art. 146 C. pen., modificat prin OUG nr. 207/2000 şi ulterior prin Legea nr. 456/2001, se înţelege o pagubă materială mai mare de 2 miliarde lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii persoanei juridice.
La încadrarea juridică dată faptei de înşelăciune săvârşită de inculpat [(art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen.)] s-a avut în vedere criteriul cantitativ valoric şi nu criteriul care vizează perturbarea activităţii societăţii prejudiciate relevat prin volumul activităţii economice sau fondurile de care dispune societatea.
Ţinând cont că prejudiciul cauzat de SC P. SA este de 5.987.766.799 lei, nu se impune înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), încadrarea juridică fiind una corectă.
Nici cea de-a doua critică a inculpatului nu poate fi primită.
Infracţiunea de „înşelăciune" se săvârşeşte cu intenţie.
Făptuitorul îşi dă seama că desfăşoară o activitate de inducere în eroare şi că prin aceasta pricinuieşte o pagubă, urmare a cărei producere o doreşte.
În speţa de faţă, inculpatul B.N. a avut cunoştinţă de adresa E.B. prin care SC N.D.I. SRL a fost declarată în interdicţie bancară şi cu toate acestea şi în lipsa proviziei necesară a emis fila C.E.C. în valoare de 5.987.766.799 lei, care a fost refuzată la plată.
Critica privind individualizarea pedepsei este, de asemenea, neîntemeiată.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea de noi infracţiuni.
Pedepsele aplicate inculpatului au fost just individualizate, fiind apte să atingă scopul preventiv şi educativ.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 33 din 25 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1925/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1929/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
