ICCJ. Decizia nr. 1946/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1946/2005
Dosar nr. 687/2005
Şedinţa publică din 22 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Braşov, prin sentinţa penală nr. 591 din 5 noiembrie 2004, l-a condamnat, printre alţii, pe inculpatul S.C. la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 109 din acelaşi cod.
A dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 15 iulie 2004 la pronunţare şi în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest.
În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 999, art. 1000 alin. (2) şi art. 1003 C. civ., a fost obligat inculpatul S.C. în solidar cu părţile responsabile civilmente S.C. şi S.J. şi inculpaţii T.V., F.I. la 6.000.000 lei despăgubiri către partea civilă R.I.
În baza art. 112 şi art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul S.C. a sumei de 600.000 lei, iar de la inculpaţii F.C. şi T.V. a câte 100.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpaţii S.C., T.V. şi F.C. sunt prieteni, iar în seara zilei de 12 iulie 2004, s-au aflat în staţia C.F.R. Bartolomeu în stare de ebrietate, intenţionând să cumpere alte băuturi alcoolice. Întrucât nu aveau posibilităţi financiare, au remarcat pe partea vătămată R.I. care se îndrepta spre toaletă, parte care avea asupra sa o poşetă de umăr.
După ce s-au înţeles, inculpaţii au încercuit partea vătămată care se deplasa spre staţia de autobuze din gară, inculpatul F.C. cerându-i suma de 10.000 lei.
Partea vătămată, speriată de prezenţa celor trei şi de împrejurarea că se afla într-un loc slab iluminat, a spus inculpaţilor să se deplaseze într-o zonă luminată. Dându-şi seama că ar putea fi recunoscuţi, inculpatul F.C. a smuls telefonul mobil pe care partea vătămată îl purta la gât şi a fugit. Inculpatul S.C. a smuls părţii vătămate geanta de pe umăr şi a aruncat-o pe jos de unde a fost luată de inculpatul T.V. care a fugit cu ea după inculpatul F.C.
Partea vătămată a strigat după ajutor fapt ce l-a determinat pe inculpatul S.C. să o lovească cu palmele în zona capului, după care a fugit.
Inculpaţii s-au deplasat cu geanta şi telefonul părţii vătămate pe dealul din apropierea gării Bartolomeu. Geanta a fost aruncată după ce au luat din portofel suma de 600.000 lei. Telefonul a fost valorificat a doua zi către martorul R.F.C.
Partea vătămată şi-a recuperat geanta şi actele sustrase, precum şi telefonul mobil, constituindu-se parte civilă cu suma de 6 milioane lei reprezentând distrugerile poşetei, precum şi drumurile efectuate cu deplasările în prezenta cauză din localitatea de domiciliu, Tecuci până la Braşov.
Această hotărâre a rămas definitivă prin neapelare pentru inculpaţii minori T.V. şi F.C., şi a fost atacată cu apel de către inculpatul S.C. care a solicitat reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 2/AP/MF din 14 ianuarie 2005, pronunţată de secţia de minori şi familie de pe lângă Curtea de Apel Braşov, apelul a fost respins ca nefondat.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, prin memoriul trimis din Arestul I.P.J. Braşov, inculpatul a atacat-o cu recurs. A criticat hotărârile ca netemeinice şi a cerut casarea lor, susţinând că pedeapsa aplicată este exagerată, deoarece a recunoscut şi regretat fapta.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au făcut o justă individualizare a pedepsei.
S-a avut în vedere că, inculpatul împreună cu alţi 2 minori, după ce au consumat băuturi alcoolice, rămaşi fără bani au luat hotărârea să o tâlhărească pe partea vătămată R.I.
Inculpatul nu s-a mulţumit doar cu sustragerea prin smulgerea unor bunuri (geanta) dar a şi lovit-o cu palmele peste cap.
Inculpatul a mai săvârşit fapte penale şi este trimis în judecată pentru altă infracţiune de tâlhărie, săvârşită după împlinirea vârstei majoratului. Având în vedere şi referatul de evaluare întocmit în cauză din care rezultă că inculpatul nu este supravegheat de familie, părinţii fiind plecaţi din ţară, perspectivele de reintegrare fiind scăzute, riscul săvârşirii de noi infracţiuni fiind ridicat, s-a apreciat justificat că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea într-un loc de deţinere.
Aşa fiind, urmează ca recursul să fie respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce reţinerea şi arestarea de la 15 iulie 2004 la pronunţare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 2/Ap/MF din 14 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 15 iulie 2004 la 22 martie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1945/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1955/2005. Penal. Art.215 c.pen. Recurs → |
|---|
