ICCJ. Decizia nr. 1945/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1945/2005
Dosar nr. 1166/2005
Şedinţa publică din 22 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 285 din 15 decembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., formulată de inculpat.
În baza art. 174 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.L. la 16 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest preventivă şi s-a dedus din pedeapsa închisorii timpul executat începând cu 16 iulie 2004, până la data pronunţării sentinţei.
A fost obligat inculpatul B.L. la 700.000 lei despăgubiri civile periodice lunare, începând cu 16 iulie 2004, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani şi la 30.000.000 lei, daune morale către minorul P.A.R., reprezentat de tatăl său P.M.M. domiciliat în comuna Vaideeni, sat Izvorul Rece, judeţul Vâlcea.
A fost obligat inculpatul la 5.088.000 lei contravaloarea expertizei către Spitalul Judeţean Vâlcea – Serviciul Judeţean de Medicină Legală.
A mai fost obligat inculpatul la 13.000.000 lei, cheltuieli judiciare statului, în care s-a inclus şi onorariul pentru avocat din oficiu la urmărirea penală care se avansează de Ministerul Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
P.M.M. a fost căsătorit cu victima P.A.M., căsătorie ce a fost desfăcută prin divorţ din vina exclusivă a soţiei, prin sentinţa civilă nr. 178/2001 pronunţată de Judecătoria Horezu.
Din căsătoria celor doi s-a născut la data de 16 septembrie 1999, minorul A.R. care a fost încredinţat spre creştere şi educare tatălui său, mama lui, respectiv victima din cauza de faţă, fiind obligată la 250.000 lei lunar cu titlu de pensie de întreţinere.
De circa 5 ani, victima a intrat în relaţii de concubinaj cu inculpatul B.L. şi s-a stabilit la domiciliul celui din urmă.
Victima, obişnuia să consume excesiv alcool, foarte des părăsea domiciliul stabilit la concubinul ei, pe perioade mai scurte sau mai lungi, revenind la inculpat, uneori din proprie iniţiativă, alteori la cererea inculpatului. Pe fondul acestei situaţii, între victimă şi inculpat izbucneau deseori conflicte care se soldau cu lovirea celei dintâi.
În ziua de 15 iulie 2004, inculpatul a mers la muncă la un consătean, la plecare spunându-i concubinei sale să facă anumite treburi în gospodărie. Aceasta însă, a consumat băuturi alcoolice la bufet şi apoi însoţită de doi consăteni a revenit acasă, continuând să bea ţuică, iar la un moment dat a intrat într-o cameră cu martorul C.I.
În jurul orelor 17,00, s-a întors inculpatul acasă, dar a găsit poarta încuiată. După mai multe încercări, a reuşit să intre în locuinţă găsindu-şi concubina împreună cu doi bărbaţi.
Speriată, victima a fugit de acasă.
În cele din urmă, inculpatul liniştit de martorul B.F., a plecat împreună cu acesta la un alt imobil pentru a adăpa animalele.
La întoarcere şi-a găsit concubina acasă. Într-o discuţie agitată, i-a reproşat acesteia că a sustras din casă suma de 1.500.000 lei şi că a consumat băuturi alcoolice în compania altor bărbaţi.
Pe acest fond, iritat de situaţia creată, a lovit victima cu palmele şi pumnii, iar apoi i-a aplicat peste tot corpul numeroase lovituri cu cureaua.
P.A.M. a fugit în curte, dar a fost ajunsă de inculpat care a continuat să o lovească până când, victima, dezechilibrându-se, a căzut şi s-a lovit la cap.
Inculpatul a luat-o de jos, a dus-o în bucătărie şi a aşezat-o pe pat, iar el s-a culcat în altă încăpere.
Dimineaţa, în jurul orelor 4,00, când s-a trezit, a constatat că victima murise.
Imediat a anunţat membrii familiei şi apoi s-a autodenunţat la poliţie.
Raportul medico-legal de necropsie relevă că moartea lui R.(P.)A.M. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei acute cardio-respiratorii de tip central consecutiv unui şoc traumatic şi a unui hematom subdural consecinţa unui politraumatism, T.C.C. acut închis; multiple echimoze şi hematoame pe suprafaţa corpului survenite la o persoană care în momentul decesului prezenta o alcoolemie de 1,35 gr %o.
S-a concluzionat că leziunile constatate au putut fi produse prin loviri repetate cu şi de corpuri dure şi că, între deces şi leziuni există legătură directă de cauzalitate.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul care a cerut schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., deoarece nu a acţionat cu intenţia de a ucide victima, ci numai de a-i aplica o corecţie. În subsidiar, a solicitat reţinerea în favoarea sa a art. 73 lit. b) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 26/ A din 27 ianuarie 2005, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Acesta a atacat hotărârea cu recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Invocând prevederile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., el reiterează motivele din apel.
Recursul declarat este întemeiat şi urmează a fi admis.
Schimbarea încadrării juridice din omor în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte nu se justifică.
Probele administrate au relevat fără dubiu că inculpatul a lovit în mod repetat victima cu palmele, pumnii şi cu cureaua peste întreaga suprafaţă a corpului, că loviturile aplicate în timp, au fost intense, producându-i şoc traumatic, hematom subdural, politraumatism inclusiv traumatism cranio-cerebral. Toate acestea demonstrează că inculpatul a acceptat producerea rezultatului letal, chiar dacă nu l-a urmărit.
Instanţele nu au reţinut în mod justificat circumstanţa atenuantă a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nefăcându-se dovada că acţiunea violentă a inculpatului s-a produs ca urmare a unei puternice tulburări sau emoţii.
Iniţial, constatând conduita imorală a victimei, la insistenţele martorului B.F., a plecat de acasă pentru a-şi rezolva unele treburi gospodăreşti.
La revenirea în locuinţă, după un interval de timp semnificativ pentru calmarea sa, el a fost cel care a iniţiat discuţia cu concubina sa şi tot el a fost cel care s-a manifestat agresiv, lovind-o în mod repetat peste cap şi corp.
Probele administrate infirmă în această fază o conduită provocatoare din partea victimei.
Recursul inculpatului urmează a fi admis pentru motivul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Pedeapsa de 16 ani închisoare este nejustificat de mare.
Fără a avea semnificaţia scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., conduita victimei (şi-a neglijat casa, a consumat excesiv băuturi alcoolice, a venit acasă însoţită de doi bărbaţi străini), a determinat o stare de revoltă şi iritare din partea inculpatului care se întorsese de la muncă şi se pregătea să presteze activităţi în gospodărie. Pentru acest motiv el a avut o răbufnire violentă faţă de concubina sa, cea care a refuzat să îndeplinească minime obligaţii gospodăreşti având o atitudine la limita moralităţii.
Sunt împrejurări care trebuie avute în vedere atunci când instanţa face evaluarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că pedeapsa de 16 ani închisoare va fi redusă la 10 ani închisoare, cuantum care corespunde mai bine scopului coercitiv-educativ al pedepsei prevăzut de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.L. împotriva deciziei penale nr. 26/ A din 27 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Piteşti.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 285 din 15 decembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea, numai cu privire la cuantumul pedepsei de 16 ani închisoare pe care îl reduce la 10 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 iulie 2004 la 22 martie 2005.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 194/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1946/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
