ICCJ. Decizia nr. 1955/2005. Penal. Art.215 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1955/2005
Dosar nr. 4968/2004
Şedinţa publică din 22 martie 2005
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 19 pronunţată la data de 4 februarie 2004, în dosarul penal nr. 138/2003, Tribunalul Militar Teritorial a hotărât:
Condamnă pe inculpaţi, astfel:
1. Inculpatul lt. col. (rez.) N.A. la 5 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1) C. pen.
Pe durata executării pedepsei interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Admite acţiunea civilă exercitată de partea civilă M.Ap.N. şi obligă pe inculpat în solidar cu inculpatul plt. maj.(rez.) P.V. la plata către această parte civilă a sumei de 47.419.417 lei cu titlu de despăgubiri civile şi dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Menţine sechestrul asigurator dispus prin Ordonanţa Parchetului Militar Teritorial din 31 ianuarie 2003 până la concurenţa sumei menţionate, cu referire la autoturismul Ford Mondeo – 1,8 TD, carte de identitate seria C nr. 659422.
2. Inculpatul plt. maj. (rez.) P.V. la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
Constată că prin art. 1 din Legea nr. 543/2002 pedeapsa de 5 ani închisoare este graţiată integral şi condiţionat.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele negraţiate şi aplică inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare.
Pe durata executării pedepsei rezultante se interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Dispune anularea înscrisurilor false.
Admite acţiunea civilă exercitată de partea civilă M.Ap.N. şi-l obligă pe inculpat la plata sumei de 518.915.431 lei şi dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii, din care suma de 47.919.417 lei în solidar cu inculpatul N.A., cu titlu de despăgubiri civile.
Constată că inculpatul P.V. a achitat părţii civile (U.M. 01970 Săcălaz) suma de 24.237.312 lei, sumă ce se va deduce din suma totală la care este obligat către partea civilă.
Obligă pe fiecare inculpat la plata către stat a câte 5.000.000lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
În intervalul anilor 1999/2001, inculpatul N.A. fiind şeful biroului energetic la U.M. 02397 Timişoara, dispunea de combustibilul lichid al unităţii. În această calitate el a trimis cantităţi superioare celor necesare, gestionarului, cazarman inculpatul P.V., de la U.M. 01970 Săcălaz, ceea ce a creat condiţii optime de sustragere, prin intermediul folosirii unor acte întocmite în fals (procesul verbal de custodie, fictiv, ex.) În aceste condiţii au fost sustrase 8,174 tone de combustibil lichid C.L.U tip III, în valoare de 47.419.417 lei.
Instanţa de fond a extras această situaţie din analiza probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi a cercetării judecătoreşti, şi anume: declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor, procesul verbal de cercetare administrativă întocmit de U.M. 02235 Timişoara, cu nr. A 136 din 12 februarie 2001 (necontestat de inculpaţi).
În drept instanţa de fond a încadrat juridic faptele în complicitate la înşelăciune pentru inculpatul N.A. şi în infracţiunea de delapidare în formă continuată, fals intelectual şi uz de fals.
Curtea Militară de Apel, prin Decizia penală nr. 38 pronunţată la data de 28 iunie 2004, în dosarul penal nr. 35/2004, a admis apelurile declarate de inculpaţii lt. col. N.A. şi plt. maj. P.V. împotriva sentinţei nr. 19 din 4 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Teritorial Bucureşti.
Desfiinţează hotărârea atacată.
1. Cu privire la inculpatul lt. col. N.A., în baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea de complicitate la delapidare, prevăzută de art. 26, raportat la art. 2151 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de instigare la delapidare, prevăzută de art. 25, raportat la art. 2151 alin. (1) C. pen., pentru care îl condamnă la 3 ani închisoare.
În temeiul art. 1 din Legea nr. 54372002 constată că pedeapsa este graţiată condiţionat în întregime.
Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
2. Cu privire la inculpatul plt. maj. P.V. descontopeşte pedepsele în cea de 3 ani închisoare, aplicată în baza art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi în cea de 2 ani închisoare, aplicată în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Înlătură aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele, inculpatul urmând a executa 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind de 4 ani.
Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 şi art. 84 C. pen.
Admite acţiunea civilă exercitată de partea civilă M.Ap.N. şi obligă pe inculpatul P.V. la plata sumei de 518.915.431 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care, pentru suma de 47.919.417 lei, în solidar cu inculpatul N.A., la care se adaugă dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului, constatând că inculpatul P.V. a acoperit din prejudiciul suma de 24.237.312 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelurilor rămân în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii, Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel, în termen legal, a declarat recurs scris şi motivat pe dispoziţiile art. 3859 alin. 1 pct. 171 C. proc. pen. (omisiunea instanţei de a pune în discuţie schimbarea încadrării juridice) şi aplicarea graţierii fără individualizarea mai întâi a pedepsei aplicate); şi pe dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (greşita individualizare a pedepsei mici aplicate).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând Decizia şi sentinţa în raport de motivele formulate, probele administrate şi dispoziţiile legale aplicabile în cauză, cât şi din oficiu, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Deşi la judecata apelului nu s-a menţionat expres punerea în discuţie a unei schimbări de încadrare juridică, această activitate a avut loc, aşa cum rezultă din încheierea de amânare a pronunţării care trimite în cadrul concluziilor puse de părţi la concluziile scrise, în care se discută şi calitatea inculpatului de investigator, iar nu de complice.
Cu privire la motivul privind aplicarea graţierii unei pedepse neindividualizate se remarcă existenţa precizării pedepsei aplicate, de 3 ani închisoare indiferent că se menţionează sau nu că este cu executare, semnificaţia este aceea a privării de libertate, câtă vreme nu se menţionează suspendarea executării sau executarea prin muncă. Acestea sunt într-adevăr obligatorii, iar nu specificarea executării, de la sine înţeleasă.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei se poate afirma că a fost făcută cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Amândoi inculpaţii au avut anterior o comportare ireproşabilă, inculpatul N.A. şi-a încheiat cariera prin pensionare, iar inculpatul P.V. a fost extrem de sincer.
Din atitudinea de nerecurare a deciziei de apel se poate extrage concluzia că inculpaţii şi-au asumat greşelile făcute, astfel încât privarea de libertate nu apare ca o prioritate, existând convingerea că reeducarea va opera oricum.
De altfel şi unul şi celălalt dintre inculpaţi se află sub semnul posibilităţii de a ajunge la executare, dacă vor comite alte fapte asemănătoare celor din trecut, infracţiuni.
Pentru considerentele exprimate, urmează a se respinge recursul parchetului ca nefondat [(art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.)].
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel împotriva deciziei nr. 38 din 28 iulie 2004 a Curţii Militare de Apel, privind pe inculpaţii N.A. şi P.V.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1946/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1958/2005. Penal. Art. 254 Cod Penal. Recurs → |
|---|
