ICCJ. Decizia nr. 1959/2005. Penal. Art. 264 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1959/2005
Dosar nr. 873/2005
Şedinţa publică din 22 martie 2005
Deliberând asupra cauzei de faţă;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2/2005, pronunţată la data de 27 ianuarie 2005, în dosarul penal nr. 5336/2004, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, l-a condamnat pe inculpatul M.V., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
a. favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare.
Potrivit art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În conformitate cu art. 82 C. pen., stabileşte un termen de încercare de 3 ani şi 4 luni, dar pe care îl reduce în temeiul art. 120 C. pen., la 2 ani.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată pedeapsa.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
b. fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Potrivit art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Stabileşte un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, în conformitate cu art. 82 C. pen.
Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce perioada arestului preventiv de la 5 aprilie 2002, la 25 iulie 2002.
În conformitate cu art. 348 C. proc. pen., dispune anularea înscrisului falsificat, respectiv adresa nr. 236437 din 16 septembrie 1999, emisă de I.P.J. Neamţ.
Constată că inculpatul a avut apărători aleşi.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., obligă inculpatul să plătească suma de 5.000.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, s-au avut în vedere următoarele:
În după-amiaza zilei de 15 septembrie 1999, A.M. l-a înjunghiat pe fratele său A.D., în prezenţa concubinei acestuia, H.M., întrucât acesta a refuzat să plătească suma de 4.000.000 lei ce-i fuseseră ceruţi, pentru a rezolva situaţia unui alt rom, care furase şi fusese învinovăţit de H.M. prin declaraţia dată.
A.M., un fel de leader al rromilor şi binecunoscut la poliţie şi procuratură, însoţea diverşi făptuitori pentru a-i sprijini, s-a simţit lezat în autoritatea sa prin refuzul fratelui.
Cunoscându-l pe şeful poliţiei judiciare Neamţ, M.V., i s-a adresat acestuia pentru a fi ajutat (aşa cum el ca informator era folosit de poliţie).
Inculpatul împreună cu echipa sa s-a deplasat la faţa locului, s-au efectuat fotografii şi s-a întocmit un proces-verbal, a fost anunţat procurorul O. (scos de sub urmărirea penală).
De la spitalul unde victima fusese internată s-au oferit informaţii, în sensul că prin înjunghierea acesteia, viaţa i-a fost pusă în primejdie, ceeace contura o tentativă la infracţiunea de omor calificat.
La poliţie denunţul s-a înregistrat a doua zi 16 septembrie 1999, sub nr. 1210941, ca şi cum ar privi-o pe făptuitoarea H.M. şi pentru vătămare corporală gravă (art. 181 C. pen.). La dosarul întocmit nu s-au ataşat fotografiile efectuate ci raportul în care inculpatul menţionase fapta dar ca autor indicase pe H.M.
Acest dosar s-a întocmit aşa cum s-a arătat, în pofida menţiunii din registrul de evenimente de la nr. 1410 din15 septembrie 1999, ora 18,00, în care se înscrisese denunţul V.C. în sensul că A.D. a fost înjunghiat de A.M.
Inculpatul a întocmit o adresă către Laboratorul medico-legal judeţean pentru a verifica leziunile produse cu parul şi pumnii numitului A.M. „victima" unei astfel de agresiuni, adresă căreia i-a dat un număr fals. Desigur prin întregul dosar astfel constituit se încerca ajutarea lui A.M., pentru a evita sau reduce răspunderea sa penală prin reţinerea legitimei apărări sau a stării de provocare.
Situaţia de fapt astfel cum a fost înfăţişată a reprezentat rezultatul analizei probelor administrate şi care au constat în: proces verbal şi raport de constatare din 27 iunie 2001 al I.P.J. Neamţ, note şi evidenţa lucrărilor penale 1999 ale Poliţiei municipiului Neamţ, adresa nr. 236437 din 16 septembrie 1999 a Laboratorului Judeţean de Medicină-Legală Neamţ şi constatarea medicală, declaraţiile inculpatului M.V. şi ale martorilor O.S., G.G., I.M., I.C., G.G.C., H.C., C.C., T.M., N.M.N., HG, M.C., I.G.
Instanţa de fond a constatat că cele reţinute întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual şi favorizarea infractorului săvârşite în concurs real, prin aceea că: a atestat o faptă necorespunzătoare adevărului, agresiunea, în adresa către institutul medico-legal influenţând astfel medicul care orice semn de pe corpul inculpatului l-a considerat urmare a agresiunii; neluarea măsurilor legale care se impuneau la faţa locului:
- neidentificarea martorilor şi deci neaudierea lor
- redactarea şi ştampilarea unei adrese false şi cu conţinut fals comunicarea către ofiţerul de cercetare penală a unei situaţiifalse: înjunghierea nu a vizat organele interne şi deci nu a pus în pericol viaţa victimei ajutând în acest fel făptuitorul.
La individualizarea pedepsei instanţa a ţinut seama de gravitatea faptelor unei persoane care a avut funcţie de răspundere în I.P.J., dar şi de contextul concret al faptelor şi de comportarea anterioară bună, pe parcursul întregii cariere.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs fără a motiva scris sau oral criticile sale.
Examinând hotărârea atacată din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu constată existenţa vreunei cauze de nulitate ce să fie analizată de instanţă din oficiu.
Cum însă apărătorul din oficiu al inculpatului a solicitat achitarea inculpatului pentru infracţiunea de fals intelectual, întrucât a lipsit intenţia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a analizat hotărârile şi probele dosarului sub acest aspect, ajungând la concluzia că hotărârea este corectă şi sub acest aspect.
În mod corect instanţa de fond a reţinut şi motivat vinovăţia sub forma intenţiei directe (latură subiectivă a infracţiunii), arătând în considerente, următoarele:
Inculpatul a atestat cu ştiinţă, fapte şi împrejurări inexistente în adresa făcută Laboratorului Judeţean de Medicină-Legală determinând medicul, care n-a pus la îndoială cele consemnate de un funcţionar în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, să ajungă la concluzii false dar folositoare lui A.M., acesta era şi scopul urmărit.
Pentru considerentele exprimate, hotărârea fiind legală şi temeinică, recursul apare nefondat şi urmează a fi respins, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va constata că inculpatul a fost arestat în intervalul 5 aprilie 2002 – 25 iulie 2002. Acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva sentinţei penale nr. 2 din 27 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bacău.
Constată că inculpatul a fost arestat preventiv de la 5 aprilie 2002 până la 25 iulie 2002.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1958/2005. Penal. Art. 254 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 196/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
