ICCJ. Decizia nr. 1962/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1962/2005
Dosar nr. 76/2005
Şedinţa publică din 22 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 11 august 2003, condamnatul B.P. a solicitat pe calea revizuirii, modificarea sentinţei penale nr. 45 din 19 august 1996 a Tribunalului Teleorman, întrucât în mod greşit s-a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 18 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat asupra unei rude apropiate, respectiv a mamei sale, întrucât din probele administrate nu rezultă vinovăţia sa.
Tribunalul Teleorman, prin sentinţa penală nr. 269 din 26 octombrie 2004, a respins cererea, ca inadmisibilă, cu motivarea că nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen., în plus această apărare fiind supusă analizei instanţei care a pronunţat hotărârea de condamnare şi verificată apoi de instanţele de control judiciar.
Apelul declarat de revizuient împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 944 din 10 decembrie 2004.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul, arătând că nu este vinovat de moartea mamei sale şi că probele aflate la dosar au fost falsificate pentru a-l incrimina.
Recursul este nefondat.
Curtea, examinând hotărârile pronunţate prin prisma motivelor invocate, constată că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, au analizat în mod judicios cererea condamnatului şi au apreciat în mod corect că acesteia nu-i sunt incidente dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Condamnatul revizuient, în motivarea recursului său, se referă la activitatea procurorului care a instrumentat cauza şi pe care îl suspectează că a falsificat raportul de constatare medico-legal.
Aceasta după ce anterior, condamnatul a mai formulat şase cereri de revizuire unde a criticat activitatea poliţiei sau a procurorului suspectat că a falsificat rechizitoriul.
Or, revizuientul nu invocă nici o faptă sau împrejurare nouă, care să nu fi fost examinată de instanţă, dimpotrivă arată că dovezile aflate la dosar nu au fost analizate minuţios, astfel că s-ar fi impus prelungirea probaţiunii, respectiv readministrarea unor probe. Totodată, se constată că nici un martor audiat în cauză sau expert nu a fost cercetat sau condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă. De asemenea, nici un înscris care a servit ca temei al condamnării nu a fost declarat fals, nici un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală nu a comis nici o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere şi nici nu există două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive ce nu se pot concilia.
Prin solicitarea formulată de condamnat se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunţate în cauză, aşa încât cererea de revizuire a fost corect respinsă ca nefondată de instanţa de apel.
În consecinţă, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins, ca nefondat, menţinându-se hotărârile atacate ca fiind legale.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul B.P. împotriva deciziei penale nr. 944 din 10 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1961/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1964/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
