ICCJ. Decizia nr. 1964/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1964/2005
Dosar nr. 211/2005
Şedinţa publică din 22 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 129 pronunţată la data de 8 noiembrie 2004, în dosarul penal nr. 1575/2004, s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea petentului C.D., cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a avut în vedere că petentul s-a adresat direct instanţei fără a uza în prealabil de plângerile adresate pe linie ierarhică parchetului, aşa cum art. 278 C. proc. pen., obligă.
Împotriva acestei sentinţe petentul a declarat, în termen legal, recurs, fiind nemulţumit de neadmiterea plângerii sale [(art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.)].
Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii, admiterea cererii şi efectuarea urmăririi penale cerută.
Înalta Curte Casaţie şi Justiţie examinând hotărârea atacată, în raport de critica formulată, probe şi dispoziţii legale, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin rezoluţia din 19 septembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 1975/P/2003 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul B.R., pentru infracţiunea prevăzută de art. 266 C. pen.
S-a reţinut că petentul C.D. a formulat plângere penală împotriva procurorului, motivând că, în anul 2002, a fost arestat nelegal şi cercetat în mod abuziv pentru art. 183 C. pen., faptă pe care nu a comis-o.
Petentul a adresat simultan plângeri la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la P.N.A., fără însă a se adresa ierarhic împotriva vreunei soluţii obţinute aşa cum prevăd dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., ci direct instanţei.
În această situaţie, în mod corect plângerea sa a fost respinsă ca inadmisibilă, recursul fiind aşadar nefondat.
În urma verificărilor, s-a constatat că C.D. a fost cercetat în stare de arest preventiv şi inculpat de procurorul B.R. în dosarul nr. 4636/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 C. pen., fiind trimis ulterior în judecată.
S-a mai constatat că infracţiunea de arestare nelegală şi cercetare abuzivă nu există, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul, ca nefondat, cu cheltuieli judiciare statului potrivit dispoziţiilor art. 191, 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.D. împotriva sentinţei penale nr. 129 din 8 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1962/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 197/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
