ICCJ. Decizia nr. 1976/2005. Penal. Art.254 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1976/2005
Dosar nr. 5859/2004
Şedinţa publică din 23 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 300 din 5 aprilie 2004, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul V.F.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor 64 C. pen. şi art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata aplicată detenţia preventivă de la 9 iulie 2003 la 14 iulie 2003.
În baza art. 255 alin. (5) C. pen., a restituit denunţătorului P.B., 20 bancnote în copiură de 50.000 lei.
Inculpatul a fost obligat la 7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 9 iulie 2003, denunţătorul P.B. s-a prezentat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi a declarat că inculpatul în calitate de preşedinte al C. Craiova i-a solicitat o sumă de bani, respectiv 50.000.000 lei pentru perfectarea actului de vânzare-cumpărare a spaţiului comercial B. Teasc, situat pe raza localităţii Teasc – Dolj, spaţiu pe care îl cumpărase anterior la licitaţie cu suma de 166.723.898 lei, şi pentru care i s-a emis la data de 12 iunie 2003, factura fiscală seria DJABC nr. 6003474, însă inculpatul a refuzat să încheie contractul în forma autentică până la momentul în care denunţătorul va aduce de la reparat un motor marca DEUTZ (proprietatea inculpatului şi pe care denunţătorul la rugămintea numitului S.C. îl dusese pentru reparat la I.R.A. Câmpina).
S-a reţinut, de asemenea, că la sfârşitul lunii iunie 2003, inculpatul l-a contactat telefonic pe numitul P.B., căruia i-a solicitat să vină în Craiova pentru a discuta, motiv pentru care la 8 iulie 2003, cei doi s-au întâlnit la restaurantul N. din Craiova, aflat în apropierea sediului F. Craiova, împrejurare în care inculpatul i-a solicitat denunţătorului să-i aducă motorul nereparat, pretinzând însă suma de 50.000.000 lei pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică a spaţiului menţionat mai sus.
În acest sens, la data de 9 iulie 2003, ca urmare a denunţului numitului P.B., s-a organizat prinderea în flagrant a inculpatului.
Ca urmare, după ce P.B. a primit un telefon, a mers la sediul F. Craiova cu suma de 50.000.000 lei în bancnote de 50.000 lei, pe care a fost inscripţionat cu creion fluorescent data şi cuvântul „mită", banii fiind transportaţi până la sediul unităţii într-o pungă de plastic de culoare neagră cu inscripţie galben-aurie, a intrat în biroul inculpatului, iar punga cu bani a fost pusă pe o masă aflată în birou, unde a fost observată şi de martora C.A. pe care inculpatul o chemase să însoţească pe denunţător la notariat.
La scurt timp, după ce denunţătorul a părăsit biroul, au intervenit organele de urmărire penală, care l-au găsit pe inculpat în biroul secretariat, iar într-un fişet metalic, în spatele unei maşini de scris a fost găsită punga din material plastic în care se găseau banii.
Fiind întrebat despre provenienţa acestora, inculpatul a declarat că fusese căutat de numitul P.B., pentru a-i achita suma de 70.000.000 lei contravaloarea unui motor, însă nu i-a adus nici un ban şi nu are cunoştinţă despre conţinutul pungii de plastic găsită în fişetul metalic.
Pe parcursul procesului penal, inculpatul nu a recunoscut că a pretins şi primit suma de 50.000.000 lei pentru a îndeplini un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, acesta având o atitudine sfidătoare încă de la început, deoarece nu au fost descoperite pe mâinile acestuia urme de praf fluorescent, întrucât nu a pus mâna pe banii aflaţi în plasa adusă de denunţător.
De asemenea, inculpatul a negat că în perioada anterioară vorbise la telefon şi se întâlnise cu denunţătorul, iar ulterior, a revenit şi a declarat că s-a întâlnit cu acesta dar nu pentru a pretinde bani, ci pentru a stabili data la care urmau să se prezinte la notariat pentru perfectarea actelor de vânzare-cumpărare a spaţiului.
Starea de fapt reţinută de prima instanţă a fost dovedită pe baza probelor administrate în cauză. Astfel, martora C.A., pe care inculpatul a chemat-o în biroul său în timp ce se afla şi denunţătorul, a declarat că inculpatul i-a cerut să-l însoţească pe acesta la notariat, afirmând că a venit cu actele şi banii arătând spre punga de plastic de culoare neagră, aflată pe birou, aceeaşi pungă care a fost găsită ulterior în fişetul metalic.
Acest aspect a fost confirmat şi de martora P.I., secretara telefonică a unităţii, care l-a văzut pe denunţător în ziua respectivă, intrând în biroul inculpatului, după ce anterior acesta discutase la telefon, apelând un număr de mobil cu o persoană pe nume M.
Apărarea inculpatului este infirmată şi de înregistrarea convorbirii dintre acesta şi denunţător din momentul în care i se aduce la cunoştinţă că va primi banii solicitaţi.
De asemenea, prima instanţă a stabilit situaţia de fapt pe baza declaraţiilor denunţătorului, procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală, planşele fotografice, înregistrările pe bandă magnetică, declaraţiile martorilor R.M., S.C., Şt.F., C.M., care se coroborează cu celelalte acte de la dosar.
Reţinând vinovăţia inculpatului, prima instanţă a dispus condamnarea acestuia, iar la individualizarea judiciară a pedepsei a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicând o pedeapsă cu închisoarea orientată către minimum special prevăzut de lege, cu executarea în regim de detenţie, întrucât a apreciat că numai în acest moment acesta îşi va atinge scopul preventiv şi educativ.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul, criticând-o ca nelegală şi netemeinic şi solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, iar pe fond, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât din probele administrate nu rezultă că suma de bani care a stat la baza organizării flagrantului a fost pretinsă şi primită de inculpat pentru îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu.
Se arată că suma de bani a fost găsită de organul de urmărire penală nu a intrat efectiv în posesia inculpatului, fiind găsită într-un fişet aflat în alt birou decât cel al inculpatului, iar pe aceasta nu au fost constatate amprentele inculpatului, neexistând nici o probă din care rezulte cu certitudine că inculpatul a pus plasa în care se aflau banii în fişetul metalic.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 380 din 1 septembrie 2004, a admis apelul declarat de inculpatul V.F.V. împotriva sentinţei penale nr. 300 din 5 aprilie 2004 a Tribunalului Dolj.
Desfiinţează sentinţa penală apelată sub aspectul laturii penale.
Aplică art. 74 şi art. 76 C. pen. şi reduce pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului în baza art. 254 alin. (1) C. pen., la un an şi 6 luni închisoare.
Înlătură pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Nemulţumiţi de această hotărâre, în termenul legal, au declarat recurs parchetul şi inculpatul.
Prin recursul declarat de parchet, se critică individualizarea pedepsei în special pentru nejustificata aplicare a dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., texte ce se solicită a fi înlăturate. În consecinţă, se cere majorarea sancţiunii penale.
Prin recursul formulat de inculpat, se critică evaluarea probelor şi pe baza cărora, se cere achitare, el nefiind vinovat de comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Recursurile sunt nefondate.
Examinându-se actele şi probatoriul cauzei, în raport de criticile aduse, precum şi din oficiu, se constată că, evaluarea instanţei de apel asupra situaţiei de fapt, vinovăţiei inculpatului, precum şi cu privire la încadrarea juridică dată infracţiunii reţinute, au suport probator şi corespund întocmai activităţi infracţionale efectiv desfăşurată de făptuitor şi care evidenţiază vinovăţia sa penală.
În consecinţă, nu ne aflăm în prezenţa vreunei erori grave de fapt şi nici a unui probatoriu incomplet sau contradictoriu.
Aşa deci şi încadrarea juridică se reţine că este cea legală.
Ca atare, cererea de achitare formulată de inculpat e doar rezultatul simplelor sale aprecieri, a poziţiei sale de apărare, dar neconfirmată de actele dosarului şi de evidenţa activităţii infracţionale.
Trecând la analiza motivului ce priveşte nejustificarea recunoaşterii de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, se constată că şi această critică nu este întemeiată.
Astfel, cerinţele art. 74 C. pen., în cauza de faţă, se regăsesc întocmai şi care au fost examinate complet în hotărârea atacată.
Aşa deci, aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., va fi menţinută, cu atât mai mult cu cât, cuantumul pedepsei stabilite (ca urmare a recunoaşterii circumstanţelor atenuante), respectiv de un an şi 6 luni închisoare şi cu executare în detenţie, nu se impune a fi majorat.
În raport de cele analizate, ambele recursuri, urmează a fi respinse, ca nefondate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 192 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul V.F.V. împotriva deciziei penale nr. 380 din 1 septembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1975/2005. Penal. Art.211 alin2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1977/2005. Penal. Art.254 alin.1, art.257... → |
|---|
