ICCJ. Decizia nr. 2077/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul Sălaj, prin sentința penală nr. 156 din 15 decembrie 2004, a condamnat pe inculpatul P.F. la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
în baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul neexecutat de 507 zile din pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 306/2000 a Judecătoriei Marghita și contopirea acestuia în pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, în final inculpatul va executa 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 3 noiembrie 2004 la zi.
Inculpatul a fost obligat la 600.000 lei despăgubiri civile către C.N. și la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
în fapt, s-a reținut că, inculpatul, în noaptea de 26 octombrie 2004, în loc public și prin violență a sustras portmoneul părții vătămate C.N., cu acte de identitate și bani, însușindu-și suma de 600.000 lei, după care a aruncat portmoneul pe marginea unei alei.
Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel Cluj, care, prin decizia penală nr. 30/ A din 1 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
împotriva ambelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs, criticându-le ca fiind date cu încălcarea legii, cerând casarea lor și rejudecarea cauzei de instanța de fond.
în motivarea recursului, se susține că, judecătorul care a emis mandatul de arestare preventivă a inculpatului în cursul urmăririi penale a participat și la judecarea cauzei în fond, deși era incompatibil potrivit dispozițiilor art. 48 lit. a) C. proc. pen., ceea ce duce la nulitatea hotărârii.
Recursul este fondat.
Conform prevederilor art. 48 lit. a) C. proc. pen., judecătorul este incompatibil de a judeca dacă în cauza respectivă a emis mandatul de arestare preventivă în cursul urmăririi penale.
Aceste dispoziții legale sunt prevăzute conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., sub sancțiunea nulității absolute, care nu se acoperă în nici un mod, putând fi invocată în orice stare a procesului și luată în considerare chiar din oficiu.
Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că, în speță, judecătorul care a soluționat cauza în primă instanță este una și aceeași persoană cu judecătorul care în cursul urmăririi penale a aceleiași cauze, a emis mandatul de arestare preventivă a inculpatului, situație în care s-au încălcat prevederile art. 48 lit. a) C. proc. pen.
în consecință, urmează a se admite recursul declarat de inculpat, a se casa hotărârile atacate și a se trimite cauza pentru rejudecare de către prima instanță.
în raport de gradul de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și de necesitatea de a se asigura desfășurarea cu celeritate a procesului penal, a existat, în continuare temeiuri ce justifică menținerea lui în stare de arest preventiv.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2082/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2076/2005. Penal → |
|---|
