ICCJ. Decizia nr. 2080/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 54 din 30 ianuarie 2004, Tribunalul Constanța l-a condamnat pe inculpatul B.S. la 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen., cu aplicarea art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 și a art. 74 lit. a), raportat la art. 76 C. pen. și la 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 74 lit. a) - art. 76 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. și s-a dispus ca după contopire inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
în baza art. 81 - art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.
S-a făcut aplicarea art. 83 C. pen.
S-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv de la 23 iunie 2003 la 20 iulie 2003.
Conform art. 348 C. proc. pen. s-a anulat actul sub semnătură privată între B.S. și B.U.E. din 28 mai 2003.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în luna iulie 2002, inculpatul B.S. lucra din luna iulie 2000 secretar al Consiliului local al comunei Valu lui Traian.
în această calitate avea atribuții privind asigurarea legalității actelor supuse aprobării Consiliului Local, urmărirea și încasarea taxelor, participarea la audiențe împreună cu primarul, semnarea certificatelor de urbanism, autorizațiilor de construcție și demolare a certificatelor fiscale.
La data de 28 mai 2003, inculpatul a condiționat eliberarea unui certificat fiscal necesar perfectării unui contract de vânzare - cumpărare a unui teren intravilan, de primirea sumei de 2.500 dolari S.U.A. de la proprietarul terenului B.U.E., determinându-l să semneze o chitanță concepută și scrisă personal de inculpat din care rezultă în mod mincinos că obiectul material al luării de mită ar reprezenta un împrumut acordat denunțătorului.
Prin decizia penală nr. 120/P/2004, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul inculpatului B.S. care a cerut achitarea cu motivarea că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
A fost admis apelul P.N.A. - Serviciul Teritorial Anticorupție Constanța și s-a desființat sentința numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor referitoare la pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi și în baza art. 64 lit. c) C. pen., s-a dispus față de inculpat interzicerea dreptului de a ocupa funcția de care s-a folosit inculpatul pentru comiterea infracțiunii pe timp de un an.
împotriva deciziei au declarat recursuri P.N.A. Constanța și inculpatul B.S.
în recursul parchetului este criticat modul de individualizare a pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei‚ în locul celor prevăzute de art. 861referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, motiv de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
în recursul lui inculpatul B.S. susține că urmărirea penală și sesizarea instanței s-a făcut de un organ necompetent, P.N.A., prin reținerea greșită a faptului că ar fi îndeplinit funcția de secretar al Consiliului Local în loc de funcția de consilier juridic, motiv de casare prevăzut de art. 3859pct. 1 C. proc. pen.
Inculpatul mai critică hotărârile atacate pentru că în mod greșit a fost condamnat în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni motiv de casare prevăzut de art. 3859pct. 12, că în cauză s-a făcut o greșită aplicare a legii, motiv de casare prevăzut de art. 3859pct. 171, că s-a comis o gravă eroare de fapt, caz de casare prevăzut de 3859 pct. 18 C. proc. pen. și pentru că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.
Recursurile nu sunt fondate.
în ce privește recursul procurorului la aplicarea art. 81 C. pen. și suspendarea executării pedepsei inculpatului, instanța a ținut seama de toate condițiile prevăzute de acest articol, condiții pe care inculpatul le realizează pentru a putea beneficia de acesta.
Schimbarea modalității de suspendare a executării pedepsei din art. 81 C. pen., în art. 861C. pen., astfel cum se cere în recursul procurorului ar fi formală și lipsită de eficiență practică.
S-au avut în vedere și prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la criteriile de individualizare a pedepsei, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social concret al faptei și făptuitorului și împrejurările de natură a atenua răspunderea penală a inculpatului.
Referitor la motivele de casare invocate de inculpat, Curtea constată următoarele:
Cu privire la prima critică potrivit căreia urmărirea penală și sesizarea instanței s-a făcut de un organ necompetent, pe de o parte din dispoziția întocmită de Primarul comunei Valu lui Traian rezultă că, la 22 iulie 2002, inculpatul a preluat toate atribuțiile secretarului astfel că urmărirea penală și sesizarea au fost făcute corect de P.N.A. - Serviciul Anticorupție Constanța.
Pe de altă parte dispozițiile art. 3859pct. 1 C. proc. pen., trebuie înțelese, în sensul că hotărârile sunt supuse casării dacă n-au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau calitatea persoanei în cursul judecății.
Prin urmare aceste dispoziții se referă la judecată și nu la urmărirea penală pe care inculpatul o critică în cauză.
Că aceasta este interpretarea corectă rezultă și din examinarea art. 332 alin. (1) și (2) C. proc. pen., potrivit căruia când se constată înainte de terminarea cercetării judecătorești că în cauza supremă judecății s-a efectuat cercetarea penală de alt organ decât cel competent instanța se desesizează și trimite cauza la procuror care procedează conform art. 268 alin. (1).
Cauza nu se restituie atunci când constatarea din alineatul precedent are loc după începerea dezbaterilor sau când instanța în urma cercetării judecătorești schimbă încadrarea juridică a faptei.
Prin urmare în această situație are loc o asanare a nulității determinate de încălcarea competenței și cu atât mai mult chestiunea urmăririi penale efectuate de acest organ decât cel competent nu s-ar mai putea invoca în căile de atac așa cum procedează inculpatul în cauză.
Cât privește motivul de recurs prevăzut de art. 3859pct. 12 C. proc. pen., nici acesta nu este fondat.
S-a stabilit cu certitudine că inculpatul a luat suma de 2.500 dolari S.U.A. de la martorul B.U.E.
Martorul a susținut în permanență că această sumă nu reprezintă un împrumut ci folosul pe care inculpatul l-a pretins pentru a face ceva legat de atribuțiile sale de serviciu.
Despre acest fapt a și încunoștințat anterior organele de urmărire penală. Nu există nici un temei pentru a considera mincinoase susținerile martorului B.U.E.
De altfel și alți martori audiați în cauză au confirmat că B.U.E. n-a avut datorii la inculpat.
Prin urmare și înscrisul sub semnătură privată este mincinos și în consecință fals.
Nici motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen., referitor la greșita aplicare față de inculpat a pedepsei complementare, prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., nu este întemeiat.
Chiar dacă inculpatul a fost doar delegat să îndeplinească atribuțiile secretarului Consiliului local, aceasta nu este un impediment pentru instanță să interzică pentru viitor ocuparea unei asemenea funcții de care cel care s-a folosit de atribuțiile funcției pentru comiterea infracțiunii.
Nici motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen.
Așa cum s-a arătat mai sus în mod corect instanțele au motivat că faptele inculpatului împlinesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat în cauză fiind administrate probe suficiente care susține neîndoielnic starea de fapt reținută de instanțe.
Chiar dacă decizia atacată este mai sărăcăcios motivată, aceasta cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, astfel că nici motivul de casare, prevăzut de art. 3859pct. 9 C. proc. pen., invocat de recurent nu este întemeiat.
Așa a fost, Curtea în temeiul art. 3859pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins recursul și l-a obligat pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2091/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2082/2005. Penal → |
|---|
