ICCJ. Decizia nr. 210/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 210/2005
Dosar nr. 3712/2004
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 175 din 6 aprilie 2004, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul V.I. în temeiul dispoziţiilor art. 394 şi art. 403 C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuientul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei, din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 333 din 19 octombrie 2000 a Tribunalului Prahova, inculpatul V.I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 8 ani, pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor, prevăzute de art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 215 alin. (1) – (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 87/1994, art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Instanţa de judecată a stabilit că, în perioada iulie – august 1998, inculpatul a valorificat produse petroliere drept motorină, obţinând în mod necuvenit suma de 271.506.586 lei.
De asemenea, în perioada 17 noiembrie 1999 – 29 noiembrie 1999, inculpatul a emis şapte file C.E.C. şi un bilet la ordin în valoare totală de 1.237.583.877 lei, fără a avea acoperirea bancară necesară.
Prin Decizia penală nr. 417 din 25 ianuarie 2002, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus reducerea pedepsei aplicate inculpatului la 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 6 ani.
În motivarea cererii sale de revizuire, condamnatul V.I. a invocat faptul că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor care i-au fost reţinute în sarcină. S-a susţinut totodată, că instanţele de judecată nu au avut în vedere la pronunţarea hotărârilor judecătoreşti, toate actele dosarului şi în special, adresele emise de partea civilă SC R. SA Bucureşti, din care rezultă acoperirea integrală a prejudiciului.
Instanţa de fond a constatat că motivele invocate de revizuient au fost cunoscute la data soluţionării cauzei; ele nu se regăsesc între cele limitativ şi expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen., astfel încât, cererea de revizuire a fost respinsă ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală din 7 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient.
Împotriva acestei decizii penale, a declarat recurs condamnatul V.I., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi revizuirea hotărârii judecătoreşti de condamnare.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Din analiza cazurilor prevăzute de textul de lege arătat, rezultă că motivele invocate de condamnat în cererea sa de revizuire nu se regăsesc printre cele enumerate expres, astfel că, în mod legal şi temeinic s-a dispus respingerea acesteia.
Aşa fiind, recursul declarat de revizuientul condamnat va fi respins, ca nefondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat V.I. împotriva deciziei penale nr. 244 din 7 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2083/2005. Penal. Art.257 c.pen. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 2130/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
