ICCJ. Decizia nr. 2135/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2135/2005
Dosar nr. 200/2005
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursurilor penale de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1347/ F din 21 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul N.C.M. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
S-a dedus prevenţia de la 16 februarie 2004 la 27 iulie 2004.
De asemenea, prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat în baza art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 – art. 76 C. pen. şi inculpatul M.D.C. la o pedeapsă de 9 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi i s-a dedus din pedeapsă prevenţia de la 16 februarie 2004 la zi.
S-a constatat că o parte din probe s-au consumat în procesul de laborator, iar în baza art. 17 alin. (1), coroborat cu art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a probelor rămase neconsumate, respectiv 30 comprimate M.D.M.A.
În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.D.C. a sumei de 1.600.000 lei, obţinută la data de 14 februarie 2004 din valorificarea drogurilor.
A fost obligat fiecare inculpat să plătească către stat, suma de 4.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, la datele de 14 februarie 2004 şi 16 februarie 2004, inculpatul M.D.C. a vândut 4 şi respectiv 45 comprimate Ecstazy, furnizate de inculpatul N.C.M.
În contextul situaţiei de fapt expusă şi reţinută s-a apreciat că activitatea materială desfăşurată de către cei doi inculpaţi, întruneşte elementele constitutive prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Faţă de poziţia adoptată de către cei doi inculpaţi şi de faptul că sunt la primul contact cu legea penală, s-au reţinut în sarcina acestora circumstanţe personale prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen.
Faţă de poziţia adoptată de către inculpatul N.C.M., care a denunţat pe numiţii T.A. şi C.E.C. organelor în drept şi faţă de care s-au întreprins cercetări sub aspectul infracţiunii de trafic de droguri, s-a reţinut articolul 16 din Legea nr. 143/2000.
Prin urmare, inculpaţii au fost condamnaţi în baza textelor de lege arătate mai sus la pedepse privative de libertate de 4 ani şi respectiv 9 ani închisoare.
La individualizarea şi aplicarea pedepselor s-a menţionat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că, pedepsele aplicate inculpaţilor să fie de natură să ducă la reeducarea acestora.
Potrivit art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel de către ambii inculpaţi, N.C.M., solicitând reducerea pedepsei faţă de poziţia sinceră adoptată pe parcursul desfăşurării procesului penal şi că, urmare a denunţului său, a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală şi a altor persoane, iar M.D.C., a solicitat achitarea, întrucât el nu a comis infracţiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, fiind vinovat numai de infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, fiind consumator.
Prin urmare, s-a solicitat admiterea apelurilor, desfiinţarea în parte a sentinţei şi înlăturarea aspectelor de nelegalitate şi netemeinicie potrivit criticilor invocate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a examinat apelurile declarate de inculpaţi, în raport de motivele invocate, actele şi lucrările de la dosar, sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu potrivit art. 371 C. proc. pen., astfel că, prin Decizia penală nr. 924 din 7 decembrie 2004, a respins apelurile inculpaţilor ca nefondate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pe considerent că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică.
În ceea ce priveşte apelul inculpatului N.C.M. referitor la reducerea pedepsei s-a arătat că nu sunt temeiuri pentru a i se reduce pedeapsa sub 4 ani închisoare, faţă de gravitatea faptei şi că au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei atât prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, potrivit căreia, limita de pedeapsă prevăzută de lege s-a redus la jumătate, cum şi circumstanţe atenuante personale cărora li s-au dat eficienţa cuvenită.
În ceea ce priveşte pe apelantul inculpat M.D.C., s-a menţionat că nu sunt temeiuri care să justifice schimbarea încadrării juridice, deoarece, el a fost cel care a vândut 49 comprimate Ecstazy, droguri de mare risc la datele de 14 şi 16 februarie 2004, furnizate de inculpatul N.C.M.
În temeiul art. 3853 C. proc. pen., Decizia a fost atacată cu recurs de către ambii inculpaţi, care cu ocazia soluţionării au invocat aceleaşi motive de recurs ca şi în apel.
Examinând recursurile declarate, potrivit motivelor invocate, a actelor şi dovezilor existente la dosar, a hotărârilor pronunţate în cauză, se constată că recursurile de faţă sunt nefondate şi se vor respinge pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
În ceea ce priveşte motivul de recurs al inculpatului-recurent N.C.M., vizând greşita individualizare a pedepsei şi reducerea acesteia, pe motiv că nu s-a dat eficienţa cuvenită circumstanţelor atenuante personale, prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., se constată că este neîntemeiat.
Instanţele în cauză au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei cu privire la recurentul inculpat fiind avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), vizând atât gradul de pericol social mărit al faptei comise, împrejurările şi modul în care au fost săvârşite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar şi de datele personale ale acestuia.
Nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei de 4 ani închisoare faţă de gravitatea faptei, vinovăţia inculpatului şi periculozitatea sa socială, întrucât pedeapsa aplicată este de natură să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen. şi să ducă la reeducarea acestora.
În ceea ce priveşte motivul de recurs invocat de către recurentul M.D.C., vizând schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143 /2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de consumator de droguri, prevăzută de art. 43 din sus menţionata lege, acesta a invocat această critică atât cu ocazia judecării pe fond a cauzei cum şi în calea de atac a apelului şi se constată că în mod justificat instanţele i-au înlăturat-o, dând încadrarea juridică legală activităţii materiale desfăşurate în săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
Prin urmare, instanţele potrivit probatoriului de la dosar, respectiv denunţurile formulate de P.M.A., T.Şt., R.C., procesele verbale de recunoaştere din planşele foto, procesul verbal de înseriere a sumei de 700 dolari S.U.A., procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, în mod just au reţinut că inculpatul a comercializat pastile Ecstazy şi că acesta nu a cooperat cu organele în drept pentru a furniza relaţii în vederea identificării şi tragerii la răspundere penală a persoanelor de la care acesta le primea şi cu care avea contact.
Ca atare, aşa cum s-a menţionat, corect instanţele au reţinut în sarcina sa infracţiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.
În consecinţă, nu sunt temeiuri care să justifice schimbarea încadrării juridice din săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în infracţiunea de consum de droguri, cel mult se putea reţine în sarcina acestuia şi această infracţiune, însă, în această fază procesuală nu se poate discuta, întrucât i s-ar agrava situaţia în propria cale de atac.
Motivele de recurs invocate nu constituie cazuri de casare din cele înscrise la pct. 171, 18 şi 14 de la art. 3859 C. proc. pen.
Conchizând că, în cauză au fost pronunţate hotărâri legale şi temeinice, juste drepte şi conforme cu prevederile legii, atât din punct de vedere a reţinerii corecte, a situaţiei de fapt, a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpaţilor-recurenţi, cum şi a tragerii la răspunderi penale prin durata pedepselor aplicate, că din oficiu nu se constată cazuri de casare înscrise la pct. 3 de la art. 3859 C. proc. pen., recursurile declarate se vor respinge ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedepsele aplicate timpul arestării preventive de la 16 februarie 2004, la 29 martie 2005, pentru inculpatul M.D.C., şi de la 16 februarie 2004 la 27 iulie 2004, pentru inculpatul N.C.M.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.D.C. şi N.C.M. împotriva deciziei penale nr. 924 din 7 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 16 februarie 2004, la 29 martie 2005, pentru inculpatul M.D.C. şi de la 16 februarie 2004, la 27 iulie 2004, pentru inculpatul N.C.M.
Obligă pe recurentul inculpat M.D.C. la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe recurentul inculpat N.C.M., la plata cu acelaşi titlu, a sumei de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2134/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 2136/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
