ICCJ. Decizia nr. 2134/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2134/2005
Dosar nr. 1212/2005
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 145 din 9 decembrie 2004, Tribunalul Călăraşi a condamnat pe inculpatul T.C. la 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) din acelaşi cod, precum şi la un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 1 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, modificată prin Legea nr. 169/2002.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească, cu titlu de despăgubiri civile, sumele de 9.954.580 lei părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar Arseni Bucureşti şi, respectiv, 9.227.011 lei părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Ioan Bucureşti.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.I., cu acelaşi titlu, suma de 20.000.000 lei şi daune morale în cuantum de 20.000.000 lei.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială, în folosul statului, a cuţitului corp delict.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 26 iunie 2004, într-o discotecă din localitatea Sohatu, judeţul Călăraşi, inculpatul a aflat de la mai mulţi tineri că fratele său ar fi fost lovit de un membru au unui grup venit din localitatea Fundeni, acest zvon determinându-l să iasă în stradă, pe traseu el lovindu-se de umărul lui C.I. Păsându-i că acesta din urmă la atins intenţionat, a început să se certe cu el, l-a lovit în cap cu o sticlă de bere şi când cel lovit s-a apropiat pentru a-i cere socoteală, a scos un cuţit şi l-a lovit în flancul stâng abdominal.
Conflictul iscat a determinat busculadă între grupurile de tineri, aceştia aruncând cu pietre şi sticle, ei fiind împrăştiaţi numai după intervenţia poliţiei. În atmosfera generală de scandal, inculpatul a scăpat din mână cuţitul, după care a fost, cu greu, dus la o maşină de prietenii lui.
Raportul de constatare medico-legală a înscris că partea vătămată a prezentat traumatism cranio-cerebral minor, plagă scalp, plagă prin înjunghiere penetrantă flanc stâng, hemoperitoneu prin plagă transfixiantă jejun ureter stâng, hematom retroperitoneal, leziunile fiind produse prin lovire cu corp dur şi corp dur tăietor-înţepător, ele punându-i viaţa în pericol.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpatul.
În apel, parchetul a criticat sentinţa pentru netemeinicia pedepsei aplicată, considerată a fi prea mică în raport de datele ce caracterizau persoana inculpatului, cunoscut a fi violent şi cercetat pentru mai multe fapte de vătămare corporală gravă.
Inculpatul şi-a motivat apelul pe greşita stabilire a situaţiei de fapt în sensul nereţinerii în favoarea sa, a circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi, în consecinţă, pe greşita individualizare a pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 86 din 4 februarie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet şi de către inculpat.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen., respectiv faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică şi s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Existenţa stării de provocare, în oricare din modalităţile arătate în textul invocat, trebuie verificată în raport cu momentul în care inculpatul a săvârşit fapta şi de circumstanţele în care aceasta s-a comis.
Din moment ce, aşa cum rezultă din probele cauzei, partea vătămată nu a întreprins nici o acţiune de violenţă sau de ameninţare a inculpatului, nu a avut în mână nici un obiect cu care să fi încercat să-l tempereze pe făptuitorul aflat la acea oră, în stare de ebrietate, nu se poate reţine că inculpatul a acţionat provocat fiind, astfel că nu este justificată aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Totodată, se apreciază că procedând la stabilirea pedepsei rezultante de 8 ani închisoare, instanţa, în concordanţă cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a considerat pericolul social grav al faptelor, mărit de consecinţele aduse stării de sănătate şi integrităţii părţii vătămate, dar şi persoana inculpatului, cunoscut ca fiind violent şi predispus la săvârşirea de acte ce aduc atingere ordinii şi liniştii publice.
Dispunerea executării pedepsei în regim de detenţie este în măsură să asigure şi rolul ei, aşa cum prevede art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva deciziei penale nr. 86/ A din 4 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 19 iulie 2004, la 29 martie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2132/2005. Penal. Art.215 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2135/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
