ICCJ. Decizia nr. 2138/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2138/2005
Dosar nr. 1158/2005
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1592 din 13 decembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul B.M.A. la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (2) lit. a) C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 din acelaşi cod.
Pe latură civilă, în baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 din acelaşi cod şi cu referire la art. 998 şi art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4.500.000 lei despăgubiri civile părţii civile D.M.
În baza art. 116 C. pen., s-a luat faţă de inculpat, măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în municipiul Bucureşti, pe durata de 3 ani.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În jurul orelor 13,00, din ziua de 18 septembrie 2004, inculpatul şi C.C., aflaţi în perimetrul blocului din str. Aleea Lunca siretului din sectorul 6 al capitalei, când au observat-o pe D.M. că încearcă să descuie uşa de acces, s-au înghesuit să intre şi ei.
La întrebarea femeii ce caută ei în acel bloc, C.C. i-a spus că vor să ajungă la un anume A., la care D.M. i-a replicat că în imobil nu locuieşte o persoană cu acel nume. Totuşi, cei doi au pătruns în hol şi în timp ce C.C. urca şi cobora la şi de la etajul I, inculpatul postat în spatele lui D.M. i-a smuls acesteia lanţul din aur purtat la gât. Instantaneu, atunci când femeia a început să ţipe, C.C. i-a pus mâna la gură, a lovit-o cu pumnul în faţă, după care cei doi au părăsit locul.
D.M. l-a recunoscut pe inculpat în una din fotografiile ce i-au fost arătate de organele de poliţie la care a reclamat săvârşirea faptei.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 90 din 9 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit şi de hotărârea instanţei de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat o pedeapsă greşit individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), recurentul apreciind că la stabilirea ei nu au fost avute în vedere circumstanţe atenuante personale.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În altă ordine de idei, art. 52 C. pen., stipulează că, este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, prin executarea ei fiind necesar să se urmărească formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept.
Raportând cauzei aceste dispoziţii legale, se reţine că orientându-se la pedeapsa de 7 ani închisoare, instanţa a considerat pericolul social grav al faptei, acesta fiind mărit de împrejurările în care ea a fost comisă, limitele de pedeapsă fixate în textul incriminator, în cauză aceasta fiind la minim, dar şi persoana inculpatului, nesincer în ambele faze ale procesului penal.
Dispunerea executării pedepsei prin privare de libertate este în măsură să realizeze şi scopul pedepsei, aşa cum prevede art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M.A. împotriva deciziei penale nr. 90 din 9 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 21 septembrie 2004, la 29 martie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2136/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2139/2005. Penal. Strămutare. Strămutare → |
|---|
