ICCJ. Decizia nr. 2139/2005. Penal. Strămutare. Strămutare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2139/2005
Dosar nr. 1308/2004
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 574 din 27 octombrie 2004, Tribunalul Braşov, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârşită de inculpatul F.G., din tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele, în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a fost condamnat inculpatul F.G. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1193/2003 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 657 din 19 august 2003 a Tribunalului Braşov şi în consecinţă, s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, care nu se contopeşte cu pedeapsa stabilită prin sentinţa nr. 574/2004, inculpatul urmând în final să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului F.G. drepturile prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din durata pedepsei închisorii, perioada executată între 02 aprilie 2003 şi 25 august 2003, cât timpul reţinerii şi al arestării preventive începând cu data de 25 iulie 2004 şi până la zi.
S-a constatat că partea vătămată M.L.R. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul F.G. la plata sumei de 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, s-a reţinut în esenţă că, în seara zilei de 24 iulie 2004, inculpatul minor F.G., după ce a consumat băuturi alcoolice şi trecând pe lângă locuinţa părţii vătămate M.L.R., cetăţean american, situată în Braşov, str. Albăstrelelor şi pe care îl cunoştea, a luat hotărârea infracţională de a pătrunde în locuinţa acestuia şi a sustrage bunuri.
În acest sens, în jurul orelor 22,30, a escaladat gardul, a pătruns în curte, a sunat la uşă şi deschizând uşa partea vătămată, a pătruns în interior după care a pulverizat asupra acesteia un spray paralizant. Din holul casei inculpatul a luat în mână un acordeon, însă partea vătămată a intervenit, a tras de bun şi a încercat să-l imobilizeze, astfel că, la strigătele acesteia au intervenit în ajutorul său doi cetăţeni americani care se aflau în vizită şi l-au imobilizat, însă inculpatul a reuşit să fugă.
Faptei comise, astfel cum a fost descrisă, i s-a dat încadrarea juridică legală în textele de lege menţionate mai sus şi a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
Faţă de conţinutul fişei de cazier, din care rezultă că inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 1193/2003 a Judecătoriei Braşov, cu suspendarea condiţionată a executării, iar în termenul de încercare a comis infracţiunea de faţă, în temeiul art. 83 C. pen., i s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani şi s-a dispus ca inculpatul să execute şi această pedeapsă, din care i s-a dedus perioada executată între 2 aprilie 2003 şi 25 august 2003.
Potrivit art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat schimbarea încadrării juridice, întrucât, nu a comis infracţiunea de tâlhărie, ci tentativă la această infracţiune, astfel că, Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală 33/ AP din 02 februarie 2005 a admis apelul inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 211 alin. (2) lit. b) şi art. 21 lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
În baza art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1193/2003 a Judecătoriei Braşov, astfel că s-a dispus să execute şi această pedeapsă, în total 3 ani şi 6 luni închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost adăugată la perioada de arest preventiv şi cea cuprinsă între 27 octombrie 2004 la zi şi s-a menţinut în continuare starea de arest.
S-a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia, iar onorariul de avocat din oficiu, în sumă de 400.000 lei să fie avansat din fondurile Ministerului de Justiţie.
În pronunţarea acestei decizii s-a arătat că, în mod eronat instanţa a reţinut infracţiunea de tâlhărie în formă consumată, în condiţiile în care bunul, acordeonul, nu a ieşit din posesia părţii vătămate.
Cum inculpatul nu a intrat în posesia acordeonului, greşit s-a reţinut infracţiunea de tâlhărie în formă agravantă şi ca atare, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de tentativă la tâlhărie în formă agravantă.
Decizia a fost atacată cu recurs potrivit art. 3853 C. proc. pen., de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, pe motiv că, greşit s-a dispus schimbarea încadrării juridice în tentativă la infracţiunea de tâlhărie în formă agravantă, iar o altă critică, se referă la greşita individualizare a pedepsei, ca fiind mică în raport de datele personale ale inculpatului, care nu este la primul contact cu legea penală, mai suferind o condamnare de 2 ani de zile, iar în termenul de încercare, săvârşind o infracţiune cu un pericol social ridicat, ceea ce impune o pedeapsă mai mare.
Cu ocazia judecării recursului, parchetul şi-a reformulat motivele de recurs arătând că nu mai susţine decât cel de-al doilea motiv, referitor la greşita individualizare a pedepsei din punct de vedere al duratei, solicitând majorarea.
Examinând recursul declarat, sub prisma motivului invocat, a actelor şi dovezilor de la dosar, a deciziei pronunţate în cauză, se constată că recursul de faţă este fondat şi se va admite pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
Potrivit fişei de cazier existentă la dosar, rezultă că inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat şi din care a executat perioada de la 03 aprilie 2003 la 25 august 2003, fiind liberat ca urmare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Faţă de datele personale ale inculpatului se apreciază că pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare este o pedeapsă mică faţă de perseverenţa infracţională şi de criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Ca atare, se va majora pedeapsa însă nu în mod exagerat, avându-se în vedere că inculpatul mai are de executat 2 ani închisoare din pedeapsa ce i s-a revocat, astfel că, o pedeapsă de 4 ani închisoare este de natură să ducă la reeducarea acestuia, ţinându-se seama şi de faptul că este minor şi sunt temeiuri că scopul pedepsei poate fi atins.
În consecinţă, motivul de recurs invocat de la pct. 14, art. 3859 C. proc. pen., constituie caz de casare, astfel că recursul declarat se va admite în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. şi se va casa Decizia numai cu privire la cuantumul pedepsei, în sensul menţionat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada executată de la 2 aprilie 2003 la 25 august 2003, precum şi timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 25 iulie 2004 la 29 martie 2005.
Potrivit art. 189 şi urm. C. proc. pen., onorariu de avocat pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 400.000 lei se vor plăti din fondurile Ministerului de Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAŞOV împotriva deciziei penale nr. 33 din 2 februarie 2005 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul F.G.
Casează Decizia atacată, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), pe care o majorează de la un an şi 6 luni închisoare, la 2 ani închisoare.
Menţine măsura revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1193/2003 a Judecătoriei Braşov, pedeapsă care se va executa pe lângă pedeapsa aplicată în prezenta cauză, astfel că, în final, inculpatul F.G. va executa pedeapsa de 4 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada executată de la 02 aprilie 2003, la 25 august 2003, precum şi timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 25 iulie 2004, la 29 martie 2005.
Onorariul în sumă de 400.000 lei, cuvenit onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2138/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 214/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
