ICCJ. Decizia nr. 2136/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2136/2005
Dosar nr. 201/2005
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 1409 din 28 octombrie 2004, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi în baza acestor din urmă texte de lege a condamnat pe inculpatul C.G.C. la 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 din acelaşi cod, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 26 februarie 2004 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de acesta.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantităţii de 0,720 grame heroină.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că, urmare denunţului formulat de numitul H.A.V., inculpatul C.G.C. a fost prins de organele de poliţie, în ziua de 25 februarie 2004, imediat după ce i-a vândut acestuia 30 de doze de heroină.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, în raport de atitudinea sa procesuală.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 929 din 7 decembrie 2004, a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea că la individualizarea judicioasă a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere atât circumstanţele reale cât şi cele personale în care s-a comis fapta, iar în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată de această instanţă este de natură a realiza scopul preventiv, educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Instanţa de control judiciar a mai reţinut că, faptul că prima instanţă nu s-a orientat la aplicarea unei pedepse la limita minimă priveşte persoana inculpatului, recidivist, postexecutoriu, fără studii şi fără ocupaţie.
În termenul legal, împotriva deciziei penale a declarat recurs inculpatul C.G.C., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, în infracţiunea de consum de droguri, cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare acestei infracţiuni, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră, în raport de circumstanţele personale ale inculpatului.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Astfel, critica formulată de inculpat privind greşita încadrare juridică a faptei comise nu poate fi primită, de vreme ce probele de la dosar, atestă, aşa cum de altfel a reţinut în mod just şi instanţa de fond, soluţia fiind menţinută şi de instanţa de apel, că inculpatul a traficat heroină, drog de mare risc. Relevante în acest sens, sunt atât denunţul şi declaraţiile făcute de martorul H.A.V., procesul verbal de depistare, procesul verbal de verificare la S.E.I.P., adresa nr. 106673 din 25 februarie 2004 a I.G.P.R.I.C., certificatul de naştere al minorei C.I.N., precum şi declaraţiile martorilor T.I. şi C.I.N., care se coroborează cu declaraţiile inculpatului date în faza de urmărire penală, în prezenţa apărătorilor săi.
Astfel, martorul denunţător H.A.V. a declarat atât în faza de urmărire penală cât şi în instanţă, că a fost consumator de heroină, pe care şi-o procura uneori de la inculpat.
Arată că, în ziua de 25 februarie 2004, după ce în prealabil sesizase organele de poliţie, l-a sunat pe inculpat, spunându-i că are nevoie de 30 de doze de heroină pentru care îi va da 7 milioane lei. Inculpatul i-a trimis drogurile prin intermediul unei fetiţe de 10 ani, într-un pachet de ţigări, el stând la o distanţă de circa 50 – 100 m. Datorită intervenţiei organelor de poliţie, arată denunţătorul, nu a avut timp să-i dea inculpatului suma de bani stabilită. Martorul a mai precizat că de fiecare dată când a cumpărat droguri de la inculpat, înţelegerea a fost stabilită în prealabil la telefon.
Martorul T.I., şoferul de taxi cu care s-au deplasat organele de poliţie în cartierul Ferentari pentru prinderea în flagrant a inculpatului, a confirmat întrutotul situaţia de fapt expusă mai sus.
În faza de urmărire penală inculpatul a declarat că este consumator de heroină de aproximativ 7 ani şi că de 2 luni îi furnizează droguri martorului denunţător H.A.V. Inculpatul a recunoscut că, în data de 25 februarie 2004, i-a data nepoatei sale, C.I.N. în vârstă de 10 ani, un pachet de ţigări Viceroy de culoare roşie în care se aflau 30 doze de heroină, pentru a i le da martorului H.A.V.
Audiat în instanţă, inculpatul şi-a modificat justiţial declaraţiile anterioare, arătând că denunţătorul H.A.V. este în realitate traficant de droguri, el cumpărând de la acesta de mai multe ori heroină, dar recunoaşte că, în ziua de 25 februarie 2004, a fost sunat de denunţător, care l-a rugat să procure heroină, fără să-i precizeze numărul dozelor.
Inculpatul a arătat că a cumpărat 30 de doze de heroină de la o persoană al cărei nume nu îl cunoaşte, pentru că este consumator de heroină de 7 ani, consumând zilnic câte 15 doze. În ultimul cuvânt, inculpatul a susţinut că drogurile pe care le-a cumpărat urmau să fie consumate împreună cu H.A.
Se constată aşadar, în raport de materialul probator administrat în cauză că instanţa de fond, în mod corect, a considerat că fapta inculpatului recurent constituie infracţiunea de trafic de droguri, pentru care a fost condamnat, iar nu infracţiunea de consum de droguri în care a solicitat să fie schimbată încadrarea juridică.
Nici critica referitoare la greşita individualizare a pedepsei, nu este fondată.
Condamnându-l pe inculpat la 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., instanţele au respectat criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Ţinând seama de pericolul social ridicat al faptei comise, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât şi de faptul că inculpatul nu este la prima încălcare a legii penale, fiind recidivist postexecutoriu, fără ocupaţie şi că a adoptat pe parcursul procesului penal o atitudine oscilantă de nerecunoaştere a faptei comise, în pofida probatoriului administrat, nu se impune reducerea pedepsei aplicate; aceasta, în cuantumul stabilit, fiind de natură a garanta atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., privind prevenţia generală şi specială.
Cum alte motive de casare susceptibile a fi examinare din oficiu, nu s-au constatat, recursul inculpatului C.G.C. va fi respins, ca nefondat, din pedeapsa aplicată urmând a se deduce perioada arestării preventive.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se include şi onorariul pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G.C. împotriva deciziei penale nr. 929 din 7 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 26 februarie 2004, la 29 martie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2135/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2138/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
