ICCJ. Decizia nr. 2830/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 144/ F din 4 februarie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul condamnat N.V. privind sentința penală nr. 436 din 25 martie 2004 a Tribunalului București, secția I penală; a obligat pe condamnat la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei onorariul avocat oficiu s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.
S-a reținut că, prin sentința penală nr. 436 din 25 martie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., sentința rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5305 din 18 octombrie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cererea de revizuire a hotărârii este motivată de către petent prin faptul că instanțele au greșit când au dispus condamnarea sa, probatoriul administrat fiind apreciat greșit, la urmărirea penală a fost supus unor cercetări abuzive, iar starea de recidivă a atras aplicarea unei pedepse mai severe.
Tribunalul a constatat că cererea de revizuire, astfel cum a fost motivată, nu poate fi încadrată în nici unul dintre cazurile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., așa încât se impune respingerea acesteia.
împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul N.V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în memoriile depuse la dosar a susținut că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat; nu a luat cunoștință de acuzațiile care i s-au adus, nu i-a fost comunicat rechizitoriul și nu a fost prezent la judecarea cauzei în fond.
Instanța de apel a respins, ca nefondat, apelul inculpatului constatând că apelantul revizuient a făcut doar aprecieri negative asupra modului în care s-a desfășurat procesul penal, fără a produce dovezi în susținerea cererii sale de revizuire.
Pe de altă parte s-a reținut că revizuientul a susținut în apel și alte critici ale hotărârii de condamnare decât cele invocate la prima instanță, dovedind o lipsă de consecvență, iar motivele invocate nu se circumscriu nici unuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, iar martora H.N. a depus mărturie mincinoasă în cauza ce a constituit obiectul dosarului de fond.
Apărătorul recurentului revizuient invocă cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen., solicitând admiterea cererii de revizuire și anularea hotărârii de condamnare.
Recursul nu este fondat.
Dispozițiile art. 394 C. proc. pen., prevăd expres și limitativ cazurile de revizuire a unei hotărâri definitive de condamnare, fiind inadmisibil ca pe această cale extraordinară de atac să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și cenzurate de instanțele care au soluționat cauza.
Pe de altă parte potrivit art. 394 lit. b) C. proc. pen., cererea de revizuire se poate formula când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.
Pentru că mărturia mincinoasă se constituie temei de revizuire este necesar ca ea să fi fost dovedită în prealabil și constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-o ordonanță a procurorului, iar numai dacă instanța de judecată sau, după caz, procurorul nu au putut examina fondul cauzei situația menționată se constată, nemijlocit, în procedura de revizuire.
înalta Curte, verificând hotărârile pronunțate, respectiv actele și lucrările de la dosar în raport de criticile invocate și de dispozițiile legale menționate, constată că susținerile recurentului revizuient nu-și găsesc temei în nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., astfel că în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, soluție menținută și de către instanța de apel.
în plus este de observat că revizuientul a invocat în fața instanței de recurs un nou caz de revizuire la care nu s-a referit în cererea inițială, întemeiat pe dispozițiile art. 394 lit. b) C. proc. pen., susținere ce nu poate fi primită întrucât instanța de judecată ia în considerare cererea de revizuire înaintată de procuror împreună cu materialul de cercetare și concluziile acestuia, numai în limitele cazurilor de revizuire arătate în cererea de revizuire și care a făcut obiectul cercetărilor.
Ca atare, în fața instanței nu mai pot fi invocate alte cazuri de revizuire decât cele arătate în cererea adresată procurorului și cu care a fost investită, instanța cenzurând hotărârile pronunțate în raport de cererea introductivă și de actele existente la dosar.
De altfel, mai este de observat că numitul H.N. despre care revizuientul susține că a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă a avut calitatea de parte vătămată în proces și s-a constituit și parte civilă solicitând despăgubiri pentru bunurile de care a fost deposedat.
Pentru considerentele arătate recursul declarat apare ca nefondat astfel că va fi respins, ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2818/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2229/2005. Penal → |
|---|
