ICCJ. Decizia nr. 2235/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2235/2005
Dosar nr. 1128/2005
Şedinţa publică din 1 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1516 din 22 noiembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti s-a respins, ca nefondată, cererea formulată S.I. privind revizuirea sentinţei penale nr. 598/2003 a aceleiaşi instanţe prin care a fost condamnat la 8 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 14 lit. c) şi 16 din Legea nr. 143/2000.
Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 5 din 10 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Ambele instanţe au reţinut că motivele invocate în cerere nu pot forma obiectul unei revizuiri a hotărârii de condamnare, neîndeplinindu-se condiţiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
S.I. a declarat recurs împotriva deciziei curţii de apel, reiterând cererea de revizuire în sensul de a se face aplicarea art. 15 şi 16 din Legea nr. 143/2000 şi în consecinţă, să fie achitat pentru că beneficiază de o cauză de nepedepsire sau să i se reducă pedeapsa întrucât a denunţat o altă persoană.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele dosarului se constată că atât instanţa de fond cât şi instanţele de control judiciar au examinat susţinerile condamnatului. Astfel, având în vedere că nu s-a dovedit faptul că înainte de începerea urmăririi penale S.I. ar fi denunţat autorităţilor competente participarea sa la săvârşirea infracţiunii, instanţele nu au făcut aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000, neîndeplinindu-se condiţiile prevăzute de acest text de lege. În schimb, au ţinut seama de faptul că a denunţat o altă persoană de săvârşirea traficului de droguri şi au aplicat dispoziţiile art. 16 din aceeaşi lege, stabilind o pedeapsă de 8 ani închisoare (la care s-a adăugat o pedeapsă anterioară de 6 luni închisoare ca urmare a revocării graţierii acesteia).
Condamnatul nu a invocat în cererea de revizuire fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei, aşa cum cer dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., pentru a se putea revizui o hotărâre de condamnare definitivă, astfel încât, în mod corect, curtea de apel a menţinut soluţia pronunţată de tribunal, în sensul respingerii cererii de revizuire.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge recursul declarat de condamnat, care va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 5 din 10 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2233/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2248/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
