ICCJ. Decizia nr. 2253/2005. Penal. Art.215 c.pen. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2253/2005

Dosar nr. 7208/2004

Şedinţa publică din 4 aprilie 2005

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 568 din 3 septembrie 2004, Tribunalul Dolj l-a achitat pe inculpatul S.N., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

De asemenea, în baza art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen., raportat la art. 74 lit. a) şi c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 76 lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 74 lit. a) şi c) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 76 lit. a) C. pen., raportat la art. 74 lit. a) şi c) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani.

A dispus aplicarea prevederilor art. 64 şi art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), raportat la art. 350 C. proc. pen. şi art. 160b C. proc. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului S.N. perioada reţinerii şi arestului preventiv de la 3 februarie 2003 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea actelor false, iar în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a dispus obligarea inculpatului S.N. la plata despăgubirilor civile de: 164.055.661 lei către SC A. SA Cluj Napoca; 743.512.000 lei către SC P.P. SRL Râmnicu Vâlcea; 243.577.475 lei către partea civilă SC A. SA Craiova; 225.190.217 lei către partea civilă SC C. SA Tecuci; 64.721.068 lei către partea civilă SC Z. SRL Craiova; 54.480.044 lei către partea civilă SC F. SA Drăgăşani; 26.882.100 lei către partea civilă O. SA Râmnicu Vâlcea; 41.365.773 lei către partea civilă SC C. SRL Craiova; 268.543.428 lei către partea civilă SC Y.I. SRL Râmnicu Vâlcea.

A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă SC E.I. SRL Craiova; SC A.A.E. SRL Bucureşti; SC R.C.I. SRL Deva; SC N.G. SA Moreni; SC V. SA Adjud şi l-a obligat pe inculpat la despăgubiri civile de: 147.059.486 lei către partea civilă SC A.A.E. SRL Bucureşti; 72.391.711 lei către partea civilă SC E.I. SRL Craiova; 125.577.343 lei către partea civilă SC R.C.I. SRL Deva; 1.938.333.735 lei către partea civilă SC N.G. SA Moreni; 81.095.287 lei către partea civilă SC V. SA Adjud.

În baza art. 191 C. proc. pen., l-a obligat pe inculpatul S.N. la 10 milioane lei cheltuieli judiciare către stat din care 300.000 lei onorariu apărător oficiu la urmărirea penală.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova – Serviciul de combatere a criminalităţii organizate şi antidrog din 24 martie 2003, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul S.N., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 şi urm. C. pen., art. 11 din Legea nr. 87/1994, art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 şi urm. C. pen., art. 70 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului S.N., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (4) C. pen., art. 84 din Legea nr. 59/1934, art. 289, art. 291 C. pen., art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

Prin sentinţa penală nr. 1473 din 1 aprilie 2003, pronunţată în dosarul nr. 7190/2003, Judecătoria Craiova, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S.N. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 228/P/2003 din art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., în art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

În fapt, în esenţă, s-a reţinut că inculpatul S.N., fiind administrator al SC B.T. SRL şi SC S.C.I. SRL Craiova, în perioada 25 octombrie 2000 – 26 ianuarie 2001 a înşelat 14 societăţi comerciale cu sediile în diverse localităţi din ţară, prin emiterea unor file C.E.C. fără acoperire şi fiind în interdicţie bancară, în valoare totală de 4.179.344.612 lei (punctele 1-14 din rechizitoriu).

S-a constatat că inculpatul, în luna octombrie 2000 s-a hotărât să achiziţioneze mărfuri în baza unor file C.E.C. fără acoperire bancară, să le valorifice şi apoi să dispară cu banii din ţară. Marfa a fost cumpărată fie în baza unor contracte de vânzare-cumpărare, fie în baza unor comenzi scrise ori telefonice şi a fost însoţită fie de inculpat, fie de alte persoane care, uneori s-au prezentat sub o identitate falsă, fiind adusă în diverse locuri din Craiova, pentru a nu mai putea fi găsită.

Astfel, inculpatul, după ce a valorificat marfa, a trecut fraudulos frontiera de stat a României în luna ianuarie 2001, când a fost prins de organele judiciare italiene, s-a prezentat ca fiind L.N., la data de 5 martie 2002, iar când a fost prins de autorităţile române, la 06 martie 2002, s-a prezentat ca fiind R.C.A.

Inculpatul şi-a lăsat în mod deliberat plete şi a evitat să se bărbierească tocmai pentru a nu putea fi identificat, întrucât ştia că este căutat de organele de cercetare penală.

Intenţia de a înşela a inculpatului S.N. se desprinde din faptul că având conturi diferite pentru firmele pe care le administra: SC B.T. SRL, la Banca Transilvania, sucursala Craiova şi SC S.C.I. SRL Craiova, la Mindbank, sucursala Craiova, a dat specimen de semnătură diferit, a emis file C.E.C. la început pentru SC B., perioada 25 octombrie – 28 noiembrie 2000, iar când societatea a intrat în interdicţie, a emis file C.E.C. în numele SC S. în perioada 8 noiembrie 2000 – 26 ianuarie 2001, până când a fugit din ţară.

În unele situaţii, după ce perfecta înţelegerea pentru achiziţionarea mărfurilor, emitea fila C.E.C. fără acoperire şi trimitea alte persoane să le ridice, ce ulterior nu au mai putut fi identificate.

Inculpatul a fost dat în urmărire generală, fiind prins abia la data de 2 februarie 2003 când a fost reţinut şi apoi arestat preventiv de organele de poliţie.

În cursul cercetărilor a recunoscut că a emis filele C.E.C. fără acoperire bancară şi fiind în interdicţie bancară, dar nu a recunoscut că a valorificat mărfurile şi şi-a însuşit banii, dând dovadă de totală rea credinţă cu ocazia audierii sale.

Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 500 din 15 noiembrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi de inculpatul S.N., împotriva sentinţei penale nr. 568 pronunţată de Tribunalul Dolj la 3 septembrie 2004.

Fiind nemulţumiţi de Decizia pronunţată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul au formulat, în termen legal, recurs.

În cauză, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a format dosarul nr. 7208/2004 care s-a amânat la trei termene succesive întrucât recurentul intimat inculpat era neasistat, iar asistenţa juridică era obligatorie.

La termenul din 4 aprilie 2005, fiindu-i asigurată asistenţa juridică de către avocat ales G.D. prin substituirea d-lui apărător ales, av. I.C., Înalta Curte a pus în discuţia părţilor împrejurarea că în dosarul nr. 3027/2003 al Tribunalului Dolj, în încheierea de dezbateri lipsesc semnăturile preşedintelui completului şi ale grefierului.

Aşa cum rezultă din actele dosarului, încheierea pronunţată la 1 septembrie 2004 de către Tribunalul Dolj, când s-a dezbătut în fond cauza şi s-a amânat pronunţarea hotărârii, nu este semnată, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., întrucât nu se poate verifica dacă au fost respectate prevederile legale privind compunerea instanţei, participarea procurorului, publicitatea şedinţei de judecată, prezenţa părţilor şi concluziile acestora şi, ca atare, legalitatea şi temeinicia sentinţei.

Pentru considerentele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (2) pct. c C. proc. pen., urmează a admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpat şi va casa sentinţa penală nr. 568 din 3 septembrie 2001 a Tribunalului Dolj şi Decizia penală nr. 500 din 15 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.

Va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Dolj.

Urmează a menţine starea de arest a inculpatului, precum şi actele procedurale îndeplinite în faţa instanţei de fond până la termenul din 1 septembrie 2004.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpatul S.N. împotriva deciziei penale nr. 500 din 15 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.

Casează Decizia penală atacată, precum şi sentinţa penală nr. 568 din 3 septembrie 2004 a Tribunalului Dolj şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv la Tribunalul Dolj.

Menţine starea de arest a inculpatului.

Menţine actele procedurale îndeplinite în faţa instanţei de fond până la termenul din 1 septembrie 2004.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2253/2005. Penal. Art.215 c.pen. Recurs