ICCJ. Decizia nr. 2256/2005. Penal. Art.197 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2256/2005
Dosar nr. 6290/2004
Şedinţa publică din 4 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 164 din 10 iunie 2004, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul I.I.D. la o pedeapsă de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen.
De asemenea, prin aceeaşi sentinţă, inculpatul T.C.I. a fost condamnat, în baza art. 197 alin. (1) şi (2), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., la o pedeapsă de 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în noaptea de 10 august 2003, cei doi inculpaţi au întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată C.R.S., împotriva voinţei acesteia.
Împotriva hotărârii, ambii inculpaţi au formulat apel, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen., cu consecinţa diminuării pedepselor, motivat de faptul că nu au cunoscut vârsta părţii vătămate.
Inculpatul T.C.I. a solicitat achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., întrucât nu a săvârşit această faptă.
Prin Decizia penală nr. 311 din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel Suceava a admis apelurile declarate de inculpaţii I.I.D. şi T.C.I. împotriva sentinţei penale nr. 164 din 10 iunie 2004 pe care a desfiinţat-o în parte şi a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen., faptă pentru care i-a condamnat la câte 4 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, adică 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Nemulţumit de soluţia instanţei, inculpatul T.C.I. a formulat recurs, solicitând reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia.
Examinând hotărârile atacate, în raport de criticile invocate, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea de noi infracţiuni.
Pedepsele aplicate inculpatului T.C.I. au fost just individualizate, fiind apte să atingă scopul preventiv şi educativ.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C.I. împotriva deciziei penale nr. 311 din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2255/2005. Penal. Art.215 alin.3; 5 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 2266/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
