ICCJ. Decizia nr. 2223/2005. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2223/2005
Dosar nr. 3/2005
Şedinţa publică din 1 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 283 din 1 septembrie 2004, Tribunalul Maramureş l-a condamnat pe inculpatul I.I. la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., instanţa a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor menţionate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt că, în seara zilei de 20 martie 2004, inculpatul I.I., în stare de beţie alcoolică, a intervenit într-un conflict produs în barul L. din municipiul Baia Mare între anumiţi consumatori şi barmaniţa H.V., lovindu-l cu cuţitul pe O.O. şi provocându-i astfel leziuni corporale grave, care i-au pus acestuia viaţa în pericol.
Din raportul de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul Medico-Legal Judeţean Baia Mare – Maramureş rezultă că O.O. a prezentat o plagă complexă în regiunea delto-axilară dreaptă, o plagă tăiată cu lungimea de 3 cm. pe faţa anterioară a coapsei drepte şi o plagă tăiată cu lungimea de 1 cm. pe faţa anterioară a gambei drepte şi că pentru vindecarea acestor leziuni care i-au pus viaţa în primejdie, partea vătămată a avut nevoie de intervenţie chirurgicală de urgenţă şi de îngrijiri medicale, 65-70 zile.
Prin Decizia penală nr. 331 din 6 decembrie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul I.I. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei şi aplicarea în favoarea sa a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., întrucât a fost provocat de partea vătămată şi schimbarea încadrării faptei în prevederile art. 182 C. pen., deoarece nu a acţionat cu intenţia de a ucide.
Recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul a intervenit într-un conflict minor produs între barmaniţa H.V. şi martorul C.C. în legătură cu suma datorată de acesta din urmă pentru consumaţia făcută. Fără să fie provocat de cineva, inculpatul concubin al barmaniţei, a scos din buzunar un cuţit cu care i-a ameninţat pe C.C. şi pe alţi consumatori şi l-a lovit pe O.O., cauzându-i leziunile descrise în raportul de expertiză medico-legală.
În raport cu situaţia de fapt stabilită pe baza declaraţiilor părţii vătămate şi ale martorilor ascultaţi în cauză, nu se poate reţine în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece nici partea vătămată O.O. şi nici altă persoană nu l-a provocat prin acte de violenţă ori în alt mod pentru a-i produce o asemenea tulburare încât să comită agresiunea descrisă mai sus, împotriva părţii vătămate.
De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate primi cererea inculpatului I.I. de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală gravă, dat fiind că intensitatea loviturilor de cuţit aplicate victimei în zonele vitale arătate în raportul medico-legal, dovedesc intenţia inculpatului de a ucide.
Astfel, prin hotărârile pronunţate în cauză, fapta inculpatului a fost încadrată corect în prevederile art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
În consecinţă, urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I. împotriva deciziei penale nr. 331 din 6 decembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 martie 2004, la 1 aprilie 2005.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2213/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2227/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
