ICCJ. Decizia nr. 2409/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul Olt, prin sentința penală nr. 202 din 12 octombrie 2004 i-a condamnat pe inculpații: P.M. și D.F. la câte 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 - art. 209 lit. a) și g) și alin. (3) lit. c) C. pen. și la câte 2 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
Conform art. 33 lit. b) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Prin aceeași sentință a mai fost condamnat și inculpatul B.E. la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 - art. 209 lit. a) și g) și alin. (3) lit. c), cu înlăturarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și la 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu înlăturarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Conform art. 33 lit. b) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului B.E., pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Conform art. 71 C. pen., s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepselor.
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților și în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepselor aplicate reținerea și arestarea preventivă a acestora, începând cu data de 18 decembrie 2003 la zi.
în latură civilă, inculpații au fost obligați în solidar, să plătească părții civile SC E.O. SA, sucursala Slatina, suma de 88.405.000 lei reprezentând despăgubiri civile.
Inculpații au mai fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut că, în noaptea de 5 decembrie 2003, inculpații s-au deplasat cu o căruță, trasă de un cal, a inculpatului B.E. în care au luat de la inculpatul P.M. trei butoaie de PVC de câte 60 litri și un butoi de 220 litri, la S.R.P.P. 1 Corabia. Aici, inculpații au cărat butoaiele lângă un transformator electric aparținând SC E.O. SA, sucursala Slatina și cu ajutorul unei chei au deschis robinetul și au golit uleiul din transformator în butoaie.
După aceea, inculpații au transportat uleiul la domiciliul lui P.M. de la care, D.F. a primit 500.000 lei, urmând ca B.E. să fie ajutat la tăiatul unor lemne.
Prima instanță a mai constatat că, în ziua de 8 decembrie 2003, inculpatul P.M. a transportat cu un autoturism ARO, uleiul sustras, la moara sa din comuna Orlea, județul Olt, a pus circa 100 l într-un transformator, iar restul, de aproximativ 200 l, a rămas în curtea martorului A.D., acesta neavând cunoștință că uleiul provine din furt.
Tribunalul a apreciat că prejudiciul cauzat de inculpați părții civile este în sumă de 88.405.000 lei, din care 33.612.000 lei reprezintă valoarea uleiului sustras, iar 54.793.000 cheltuieli efectuate cu repunerea transformatorului în stare de funcționare, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză tehnică efectuată de ing. B.N. și ing. I.I.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 6 din 17 ianuarie 2005, a admis apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței primei instanțe pe care a desființat-o în latură penală, a descontopit pedepsele și în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică față de toți inculpații, din infracțiunea prevăzută de art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a), i) și g) C. pen., texte de lege în baza cărora i-a condamnat pe făptuitori la câte 3 ani închisoare.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Curtea i-a achitat pe inculpați pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în noaptea de 5 decembrie 2003, când inculpații au comis fapta, transformatorul nu era operațional, instalația fiind scoasă de sub tensiune din data de 25 august 2003 ca urmare a rezilierii contractului de energie electrică cu Stația S.R.P.P. nr. 1 Craiova. Transformatorul nu a fost adus în stare de neîntrebuințare, demontarea unui robinet neconstituind o deteriorare, în sensul legii penale, motivează Curtea, dispunând achitarea inculpaților pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
Curtea de apel a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a), i) și g) C. pen., deoarece inculpații au desfăcut robinetul cuvei de ulei, prin forțarea cu o cheie fixă, act ce se încadrează în dispozițiile art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen., iar uleiul electrotehnic sustras nu este o componentă a rețelei electrice, astfel că nu se poate reține dispozițiile art. 209 alin. (3) lit. c) C. pen.
împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpații P.M. și D.F., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
în recursul parchetului se susține, în primul motiv, că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților, pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., deoarece instalația electrică, atacată prin faptele acestora a fost scoasă de sub tensiune temporar, pentru neplata obligațiilor comerciale dar aceasta era funcțională, asigurând furnizarea energiei electrice asociației de udători A.C.
Ulterior săvârșirii faptelor, SC E.O. SA a efectuat lucrările de reparație necesare repunerii în stare de funcționare a rețelei electrice.
Prin cel de-al doilea motiv invocat în recursul parchetului se susține că eronat s-a dispus schimbarea încadrării juridice prin infracțiunea prevăzută de art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. c) C. pen., în cea prevăzută de art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a), i) și g) C. pen., întrucât prin reținerea agravantei, prevăzută de art. 209 lit. i) C. pen., s-a încălcat principiul neagravării situației inculpaților în propria cale de atac, iar uleiul sustras de aceștia din transformator este un element al rețelei electrice care contribuie la funcționarea sa.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea sentinței primei instanțe.
Inculpații P.M. și D.F. au invocat prin motivul comun de recurs formulat, cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen. și au solicitat reținerea în favoarea lor a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen., reducerea pedepselor aplicate și suspendarea condiționată a acestora.
înalta Curte, examinând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată că este întemeiat recursul declarat de parchet, recursurile inculpaților urmând a fi respinse ca nefondate.
Instanțele au reținut o corectă situație de fapt, ce nu a fost contestată de inculpați, în sensul că, în noaptea de 5 decembrie 2003, aceștia s-au deplasat cu o căruță la Stația de irigații S.R.P.P. 1 Corabia, au deschis cu o cheie robinetul unui transformator electric al SC E.O. SA, sucursala Slatina și au sustras uleiul din acesta pe care l-au transportat la domiciliul inculpatului P.M.
Referitor la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova:
Prima critică prin care s-a susținut că în mod greșit inculpații au fost achitați pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., deoarece instalația electrică din care făcea parte transformatorul fusese scoasă de sub tensiune, este neîntemeiată.
Astfel cum rezultă din adresa nr. 1898 din 26 februarie 2005 a SC E.O. SA, sucursala Slatina, instalația electrică a fost scoasă de sub tensiune temporar la 25 august 2003, pentru neplata obligațiilor comerciale, ajunse la scadență, de către A.C., dar aceasta era funcționabilă.
După săvârșirea faptelor, instalația nu a mai putut fi pusă sub tensiune decât după executarea lucrărilor de reparații la transformator, constând în decuvare, uscare, umplere cu ulei și verificări metrologice.
Astfel, cum se concluzionează în raportul de expertiză efectuat în cauză de ing. B.N. și ing. I.I., valoarea cheltuielilor pentru readucerea transformatorului în stare de funcționare este în cuantum de 54.793.000 lei, iar valoarea uleiului sustras este în sumă de 33.612.000 lei, în total valoarea prejudiciului fiind de 88.405.000 lei.
Este neîntemeiată și susținerea că în transformator s-ar fi aflat doar cantitatea de 300 kg ulei electroizolator cât susțin inculpații că au sustras, deși pentru funcționarea instalației era necesară o cantitate minimă de 1.250 kg.
în declarațiile date de inculpați, aceștia au recunoscut că în momentul demontării robinetului cuvei de ulei de la transformator și atunci când au pus ulei în butoaiele pe care de aveau, s-a pierdut o cantitate pe care nu o pot aprecia.
De asemenea, în procesul-verbal de cercetare la fața locului se precizează că lângă transformator pe o suprafață de doi metri, se afla o pată uleioasă ce putea proveni de la uleiul din acesta.
Așadar, din probele administrate rezultă că instalația era în stare de funcționare. Transformatorul era încărcat cu minimum de ulei necesar, iar prin faptele lor, inculpații au scos-o din funcțiune, situație față de care, în mod just, instanța de fond a reținut în sarcina lor infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. și i-a condamnat pentru această faptă.
Cel de-al doilea motiv de recurs prin care parchetul a criticat hotărârea instanței de apel, pentru că în mod greșit s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de furt calificat, din art. 208 - art. 208 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. c) C. pen., în dispozițiile art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a), i) și g) C. pen., este, de asemenea, întemeiat.
Reținerea agravantei prevăzute de art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen., chiar dacă nu atrage obligatoriu limite mai mari de pedeapsă, reprezintă o încălcare a principiului neagravării situației în propriul apel, prevăzută de art. 32 C. pen.
Curtea de apel, soluționând cauza a creat inculpaților o situație mai grea în propria cale de atac, astfel că, și sub acest aspect se impune menținerea soluției primei instanțe.
Dispozițiile alin. (3) lit. c) din art. 209 C. pen., incriminează furtul de componente ale rețelelor electrice.
Curtea de apel, pornind de la definiția rețelei electrice dată de art. 3 pct. 33 din Legea nr. 318/2003, în mod eronat a reținut că uleiul electroizolant furat de inculpați nu este o componentă a acesteia. Atâta vreme cât se recunoaște că bunul respectiv este o componentă a echipamentelor electroenergetice, care reprezintă un subansamblu al rețelei electrice, este firesc că uleiul electroizolant reprezintă și o componentă a ansamblului în întregul său, care este rețeaua electrică. Deoarece fără uleiul sustras instalația respectivă nu putea funcționa, acesta reprezintă un element al rețelei electrice, în sensul dispozițiilor art. 209 alin. (3) C. pen., astfel și cum a reținut instanța de fond.
în consecință, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să se admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei pronunțată de această instanță, care va fi desființată și se va menține sentința primei instanțe.
Referitor la recursurile declarate de inculpații P.M. și D.F.:
Și în privința individualizării pedepselor, înalta Curte apreciază că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, întrucât la stabilirea acestora, atât ca durată cât și ca modalitate de executare s-a ținut seama atât de pericolul social concret al faptelor săvârșite cât și de persoana făptuitorilor, făcându-se o justă aplicare a dispozițiilor art. 52 și art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
în cauză nu se poate reține în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen., și nici nu se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor conform art. 81 C. pen., așa cum au solicitat P.M. și D.F., prin recursurile declarate, deoarece faptele sunt grave, prin sustragerea uleiului din transformator, făptuitorii au scos din funcțiune instalația care deservea o stație de irigații, fiind necesare efectuarea unor lucrări complexe de reparații.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursurile declarate de inculpații P.M. și D.F., să fie respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Deoarece inculpații sunt arestați preventiv în această cauză, urmează ca în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), să se compute detenția acestora de la 18 decembrie 2003 la 11 aprilie 2005.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții P.M. și D.F., vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului B.E., s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2371/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2294/2005. Penal → |
|---|
