ICCJ. Decizia nr. 2295/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 138, pronunțată la data de 10 decembrie 2004, în dosarul penal nr. 3282/2004, Curtea de Apel București, secția a Il-a penală, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul S.L., menținând soluția adoptată prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din 10 august 2004, cu nr. 1848/2004 și l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200.000 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere că afirmațiile petentului, în sensul că B.E., V.A., R.I.C. și O.V. se fac vinovați de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246,art. 289,art. 215 și art. 291 C. pen., nu au fost dovedite, licitația desfășurându-se legal, imobilul trecând în proprietatea creditorului petentului - debitor.
S-a constatat că petentul urmase în prealabil calea administrativă obligatorie.
Probele pe care s-a sprijinit soluția le-au constituit probele administrate în dosarele atașate cauzei.
împotriva acestei decizii, petentul a declarat recurs, considerând-o greșită.
El a solicitat casarea hotărârii, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea dosarului la parchet, pentru continuarea efectuării urmăririi penale cu finalitatea condamnării celor numiți în plângere.
înalta Curte de Casație și Justiție examinând hotărârea atacată și rezoluția 1848/P/2004 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în raport de critica formulată, solicitarea făcută, probele existente și dispozițiile legale invocate, constată că recursul este nefondat.
Hotărârea este legală și temeinică și menținerea rezoluției nr. 1848/P/2004 corectă.
Petentul având o datorie certă către O.V., garantată cu imobilul proprietatea sa este în afara oricărei discuții.
Legalitatea executării silite a unei creanțe prin vânzarea la licitație a unui bun proprietatea debitorului este garantată prin prevederile legale în materie.
întocmirea din eroare a formelor pentru o adresă eronată, în care s-a trecut nr. "11B" în loc de "113", nu conduce, în absența dovedirii unei intenții frauduloase și care să fi avut consecințe, la stabilirea vreunei infracțiuni.
Eroarea a fost îndreptată prin anularea formelor greșite și întocmirea altora.
Citarea petentului la o adresă greșită câtă vreme a cunoscut situația permanent și a uzat de căile de atac nu are nici o semnificație.
Intabularea la adresa greșită, de asemenea, nu implică răspunderea judecătorului care verifică juridic transfere de proprietate.
Petentul dator și care nu și-a îndeplinit obligația de plată apare firesc să fie executat silit.
în final toate actele au fost corespunzătoare prevederilor legale, deci nu s-a comis de către nici un intimat, vreo infracțiune.
Astfel fiind, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale era unica soluție de dat și plângerile împotriva ei, pentru aceleași argumente, nefondate.
Și recursul împotriva sentinței este nefondat, instanța din oficiu neconstatând vreun motiv de nulitate.
Urmează a se respinge recursul petentului, ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Fiind în culpă procesuală petentul a suportat cheltuielile judiciare ocazionate, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2286/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2267/2005. Penal → |
|---|
