ICCJ. Decizia nr. 2286/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 48 din 21 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 6863/P/2002, au fost dispuse următoarele:
Schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul M.V.M., dintr-o infracțiune prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. a) și i) și alin. (3) lit. c) C. pen., într-o infracțiune prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și i) și alin. (2) lit. b) C. pen.; a faptei săvârșită de inculpatul M.F.I. dintr-o infracțiune prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (2) lit. a) și i) C. pen., într-o infracțiune prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. și a faptei săvârșite de inculpatul I.A. dintr-o infracțiune prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 și art. 209 alin. (2) lit. a) și i) C. pen., într-o infracțiune prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.
în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu art. 74 și art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.V.M. la pedeapsa de un an închisoare.
în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat, la 3 ani închisoare.
în baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și i) și alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare.
în baza art. 33 - art. 34 C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, în regim de detenție, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă, reținerea de 24 ore și arestul preventiv din 2 octombrie 2002, la 3 decembrie 2002.
în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.F.I. la pedeapsa de un an închisoare.
în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen. cu art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare.
în baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat, la 2 ani închisoare.
în baza art. 33 - art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, în regim de detenție, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 20 iunie 2002 la 22 octombrie 2002.
în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul I.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74 C. pen. și art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
în baza art. 33 - art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, în regim de detenție, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă detenția preventivă de la 20 iunie 2002 la zi.
S-au constatat acoperite integral, prin restituirea lucrurilor furate, părților vătămate D.M.O.P., județul Namestovo, Republica Slovacia și A.J.V., județul Namestovo, Republica Slovacia.
Inculpații au fost obligați la plata sumei de 2.000.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.
Prima instanță a reținut următoarele:
Inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriile nr. 425/P/2002 din 9 august 2002 și nr. 642/P/2002 din 29 octombrie 2002 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, reținându-se că la începutul lunii septembrie 1997, toți trei împreună cu F.F., au plecat să-și caute de lucru în Polonia.
Deplasarea s-a efectuat cu autoturismul Dacia, aparținând inculpatului I.A., iar la data de 4 septembrie 1997, au ajuns pe raza localității Vanovka, din Republica Slovacia.
în jurul orelor 11,00, inculpatul I.A. a oprit autoturismul în apropierea locuinței cu nr. 860, aparținând părții vătămate A.J. și a rămas la autoturism să asigure paza, timp în care ceilalți doi inculpați și F.F. au pătruns pe poartă în curtea locuinței părții vătămate.
Cei trei au pătruns apoi în casă, prin forțarea unei ferestre și în timp ce căutau bunuri pe care să și le însușească au fost surprinși de martorii Z.J. și F.J.
Inculpații și făptuitorul F.F., cu privire la care s-a disjuns cauza, au reușit să sustragă un portmoneu din piele care conținea actele de identitate ale părții vătămate și suma de 70 coroane slovace, apoi au fugit la autoturismul unde îi aștepta I.A.
în timp ce se deplasau pe șoseaua națională 521, în direcția localității Hrustin, cei 4 au observat pe partea vătămată D.M., care se deplasa pe jos singur și au hotărât să-l deposedeze de bunurile pe care le avea asupra sa.
Astfel, în timp ce inculpatul I.A. a oprit autoturismul și a rămas în interiorul acestuia, la volan, ceilalți 3 autori au coborât și s-au apropiat de partea vătămată, M.F.I. i-a pulverizat un spray în față, iar F.F. l-a lovit cu o bară metalică, apoi au sustras acestuia borseta, care conținea acte personale, un pachet de țigări marca M. și suma de 480 coroane slovace.
Imediat după aceea, inculpații și F.F. au părăsit locul faptei, cu autoturismul condus de I.A., însă după ce au parcurs câțiva kilometri au fost opriți de organele de poliție, care fuseseră alertate de părțile vătămate.
Cu ocazia percheziției efectuate asupra autorilor și autoturismului au fost găsite bunurile sustrase care au fost restituite părților vătămate.
în urma agresiunii, partea vătămată D.M. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 3-5 zile de îngrijiri medicale.
Prima instanță a reținut aceeași stare de fapt.
Pentru a reține aceste aspecte, au fost avute în vedere probele administrate și anume: actele întocmite de Parchetul județean Namestovo din Republica Slovacia, procesele-verbale de percheziție, procesele-verbale de cercetare la fața locului, fotografiile judiciare, procesele-verbale de ridicare și restituire a bunurilor, declarațiile martorilor F.J. și Z.J., declarațiile părților vătămate, procese-verbale de recunoaștere din grup, raportul medicului legist, declarațiile inculpaților.
împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpații.
în apelul parchetului, sentința a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, arătându-se, în esență faptul că, în mod greșit instanța s-a pronunțat asupra vinovăției inculpaților printr-o încheiere și a consemnat deliberările asupra fondului într-o sentință, în condițiile în care a amânat pronunțarea, precum și faptul că în mod greșit s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., faptele prezentând un pericol social concret ridicat, dată fiind frecvența acestora și împrejurarea că au fost comise în afara granițelor țării.
Inculpații apelanți nu au depus motive scrise de apel, acestea fiind susținute oral în ședință de apărător, care în esență, a arătat că toate faptele au fost comise de F.F.
Inculpații M.F.I. și M.V.M. s-au prezentat la instanța de apel și au fost de acord cu concluziile puse de apărător însă inculpatul I.A. deși legal citat, nu s-a prezentat la instanță.
Analizând apelurile formulate, instanța a constatat următoarele:
în ceea ce privește apelul parchetului, s-a reținut ca fiind nefondată prima critică, întrucât instanța a consemnat corect deliberările în încheierea de amânare a pronunțării și s-a pronunțat asupra cauzei printr-o sentință conform dispozițiilor Codului de procedură penală.
Confuzia făcută de parchet s-a datorat pur și simplu coaserii greșite la dosar a primei file a încheierii și a primei file a sentinței, ceea ce nu este de natură a atrage nulitatea sentinței.
Nici cea de-a doua critică a parchetului nu a fost considerată fondată, întrucât deși faptele aparent prezintă un grad mare de pericol social, trebuie ținut cont și de împrejurarea că inculpații nu au avut antecedente penale, iar de la data săvârșirii lor și până la data trimiterii în judecată au trecut 5 ani, timp în care, de asemenea, inculpații nu au mai săvârșit nici-o faptă de natură penală, situație în care aplicarea circumstanțelor atenuante personale este justificată.
Referitor la apelurile inculpaților, s-a reținut, de asemenea, ca fiind nefondate, întrucât probele, care au fost enumerate, administrate în cauză, confirmă participarea lor la săvârșirea faptelor.
Prin decizia penală nr. 371 din 30 august 2004 a Curții de Apel Craiova s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și de inculpații M.V.M., M.F.I. și I.A. și au fost obligați inculpații la plata sumei de 1.000.000 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și cei trei inculpați.
Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova
S-a susținut în primul motiv formulat că, greșit s-au reținut în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., ceea ce a determinat aplicarea unor pedepse blânde, injust individualizate, față de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite și al inculpaților, care pot fi considerați ca deosebit de periculoși.
Critica este nefondată.
Aceeași critică a mai fost formulată de către parchet și în apel, iar cu ocazia soluționării apelului a fost analizată de instanță și corect a fost respinsă, ca nefondată.
Recunoașterea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepselor sub minimul special al infracțiunilor săvârșite este justificată, avându-se în vedere că inculpații nu au antecedente penale, au pregătire școlară, M.V.M. 12 clase, M.F.I. studii postliceale, iar I.A., o școală profesională, sunt căsătoriți, primul având un copil minor, plecaseră în străinătate pentru a căuta de lucru.
Pedepsele aplicate sunt corespunzătoare în raport cu gravitatea faptelor și pericolul social al inculpaților și apar ca suficiente pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Prin cel de al doilea motiv invocat s-a susținut că instanța a omis a confisca conform art. 118 lit. b) C. pen., lucrurile care au servit la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, respectiv un levier și o țeavă metalică.
Totodată, instanțele trebuiau conform art. 169 și art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., să dispună restituirea către inculpați a lucrurilor ce nu sunt supuse confiscării conform art. 118 C. pen., care au fost ridicate de la aceștia.
Cu privire la recursul declarat de inculpații M.F.I., M.V.M. și I.A.
Inculpații au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și în principal restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, susținând că nu ei au săvârșit faptele penale, ci numitul F.F., cu privire la care s-a disjuns cauza, deoarece a dispărut pentru a se sustrage urmăririi penale. într-un prim subsidiar, au solicitat să fie achitați pentru infracțiunea de tâlhărie, deoarece nu au săvârșit ei infracțiunea respectivă. într-un al doilea subsidiar, au criticat hotărârile cu privire la pedepsele aplicate, solicitând să se facă o mai largă aplicare a dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., reducându-se pedepsele și totodată, să se suspende condiționat conform art. 81 C. pen., executarea pentru infracțiunile de violare de domiciliu și furt calificat prin reținerea numai a acestor infracțiuni.
Au mai arătat că sunt de acord cu motivul doi din recursul formulat de parchet și au cerut a se admite sub acest aspect.
Criticile sunt nefondate.
Situația de fapt și vinovăția inculpaților a fost corect stabilită, în concordanță cu probele administrate, respectiv actele întocmite de Parchetul județean Namestovo din Republica Slovacia, procesele-verbale de percheziție, procesele-verbale de cercetare la fața locului, fotografiile judiciare, procesele-verbale de ridicare și de restituire a bunurilor sustrase, declarațiile martorilor F.J. și Z.J., declarațiile părților vătămate, procesele de recunoaștere din grup și raportul medicului legist.
încadrarea juridică a faptelor este, de asemenea, corectă.
Totodată, se constată că s-au aplicat pedepse just individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) în același timp s-au reținut în mod justificat circumstanțe atenuante, cărora li s-a dat eficiența corespunzătoare.
Suspendarea condiționată a executării pedepselor nu este admisibilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. (2) și (3) C. pen.
Recursurile sunt totuși admisibile cu privire la motivul privind nerestituirea către inculpați a bunurilor acestora care nu fac obiectul confiscării speciale, astfel cum s-a arătat la examinarea recursului declarat de procuror.
Pentru considerentele mai sus-arătate, urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a se admite recursurile declarate de parchet și de cei trei inculpați și a se casa decizia atacată, cum și hotărârea primei instanțe numai cu privire la omisiunea confiscării corpurilor delicte și omisiunea restituirii bunurilor care nu fac obiectul confiscării.
Se vor confisca un levier și o țeavă metalică, corpuri delicte.
Se va dispune restituirea către inculpați a bunurilor, conform dispozitivului prezentei decizii.
Din durata pedepselor se va deduce timpul reținerii și arestării preventive.
S-a dispus ca onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului I.A. s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2378/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2295/2005. Penal → |
|---|
