ICCJ. Decizia nr. 2267/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 383 din 15 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul penal nr. 10565/2004, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.G.
în temeiul art. 192 C. proc. pen., revizuientul condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt, următoarele:
Prin sentința penală nr. 22/2004, Tribunalul Hunedoara a dispus condamnarea inculpatului B.G. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în fapt, s-a reținut că, în data de 30 iunie 2003, în timp ce se afla la locuința părții vătămate D.C. din localitatea Vulcan, pe fondul consumului de alcool, a luat un cuțit găsit pe masă și i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona pieptului.
Leziunile suferite de partea vătămată au necesitat pentru vindecare un număr de 24-25 zile îngrijiri medicale fiindu-i pusă în primejdie viața acestuia.
Hotărârea instanței de fond a rămas definitivă prin decizia penală nr. 138A/2004 a Curții de Apel Alba Iulia prin care a fost admis apelul declarat de procuror, dispunându-se executarea pedepsei celei mai grele de 7 ani închisoare.
Instanța de fond reține că cererea de revizuire formulată de condamnat nu se bazează pe nici unul dintre motivele de revizuire expres și limitativ prevăzute de lege, astfel încât nu este admisibilă.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul B.G. invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 38 din 3 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul B.G.
împotriva acestor hotărâri, a declarat recurs, în termen legal revizuientul condamnat B.G., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen.
Recurentul a reiterat motivele invocate în cererea inițială în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.
înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, precum și din oficiu, ambele hotărâri, conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând motivele invocate de revizuient, prin prisma dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de fond respectiv apel, a stabilit că acestea nu se încadrează în nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege în care se poate face revizuirea.
Din analiza prevederilor art. 394 C. proc. pen., rezultă că revizuirea întemeiată pe dispozițiile alin. (1) lit. a) al acestui articol, este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
în cauză, se observă însă că deși revizuientul a susținut că nu este vinovat, nu a invocat fapte sau împrejurări noi care să conducă la această concluzie și care să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Mai mult, revizuientul a și recunoscut săvârșirea faptei, aspect confirmat de martorii audiați în cadrul cercetării judecătorești.
Pe de altă parte în cadrul procedurii reglementate de art. 393 și următoarele C. proc. pen., nu se poate obține o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute, verificate de instanțele care au soluționat cauza și nici nu este permisă o nouă apreciere a probelor ce au fost deja administrate.
Așa fiind, în baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat B.G. împotriva deciziei penale nr. 38 din 3 februarie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia.
Față de respingerea recursului, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2295/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2249/2005. Penal → |
|---|
