ICCJ. Decizia nr. 2324/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nt.1593 din 14 decembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererea formulată de condamnatul G.A. de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 938 din 8 februarie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 2968 din 20 iunie 2003 a Curții Supreme de Justiție.
A fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 250.000 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că inculpatul, în motivarea cererii sale, a solicitat întreruperea executării pedepsei, arătând că familia sa se află într-o situație dificilă și că prezența sa este necesară la domiciliu.
Din referatul de anchetă socială efectuat în cauză la adresa indicată de condamnat a rezultat că nu s-a putut stabili cuantumul veniturilor familiei condamnatului, întrucât nu a fost specificat cuantumul venitului realizat ocazional de către G.F., fratele condamnatului.
Astfel, având în vedere concluziile referatului de anchetă socială, tribunalul a constatat că situația invocată de condamnat nu constituie o împrejurare specială care, prin executarea imediată a pedepsei, ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia, astfel cum prevăd dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.
împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, invocând prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen., susținând că din referatul de anchetă socială rezultă condițiile precare în care trăiesc familia sa, astfel că prezența sa este necesară în sânul familiei pentru a contribui la îmbunătățirea situației materiale a acesteia.
Prin decizia penală nr. 99/ A din 15 februarie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.
împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs condamnatul G.A., fără a-l motiva, iar apărătorul desemnat din oficiu pentru asistența juridică a condamnatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, întreruperea executării pedepsei în baza dispozițiilor art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen.
Verificând actele dosarului cauzei, prin prisma motivului de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Având în vedere motivul invocat de condamnat, în cererea de întrerupere a executării pedepsei, respectiv situația materială grea a familiei sale, prima instanță investită cu soluționarea acestei cereri a dispus efectuarea unei anchete sociale, prin încheierea din 19 octombrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 5148/2004 al Tribunalul București, secția a II-a penală.
Analizând concluziile referatului de anchetă socială efectuată la domiciliul familiei condamnatului G.A., de către D.P.S. sector 2, rezultă că nu s-a putut stabili cuantumul venitului familiei, deoarece nu a fost specificat cuantumul venitului realizat ocazional de fratele condamnatului (G.F.), iar soția condamnatului (G.C.) dorește ca soțul ei să contribuie la întreținerea familiei.
Raportând dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., la situația de fapt reținută în cauză se constată că nu se face dovada unor împrejurări speciale din a căror cauză executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa.
Pe de altă parte, situația materială a familiei condamnatului era aceeași și înainte de condamnarea acestuia, iar prezența condamnatului în sânul familiei pe o perioadă de cel mult 3 luni nu ar aduce modificări esențiale în situația economică a familiei sale.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat.
în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2320/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2378/2005. Penal → |
|---|
