ICCJ. Decizia nr. 2309/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 300 din 30 noiembrie 2004, Tribunalul Teleorman l-a condamnat pe inculpatul P.I. zis G., în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menținut starea de arest și dedusă prevenția de la 17 septembrie 2004 la zi.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă și obligat inculpatul către partea civilă I.C. la plata sumei de 31.400.000 lei daune materiale și la 70.000.000 lei daune morale precum și către partea civilă C.A.S. București la plata sumei de 6.703.920 lei cheltuieli spitalizare.
S-a dispus confiscarea unui topor.
Inculpatul a mai fost obligat la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța a reținut, în fapt, că, la data de 7 noiembrie 2003, inculpatul P.I. a avut un conflict cu un grup de romi în bufetul din comuna Brânceni, județul Teleorman.
Hotărât să se răzbune, după 5 ore, pe drum inculpatul a aplicat o lovitură cu toporul în cap părții vătămate I.C., confundând-o cu numitul S.I., cel cu care avusese conflictul în bufet.
Din Raportul de constatare medico-legală al I.M.L. Teleorman, rezultă că I.C. a prezentat fisură fronto-orbitară stânga, fractură parietală supraorbitară stânga, fractură parietală supraorbitară stânga cu hematom extradural subiacent, fractură frontală stânga, echimoze și care au necesitat 30-35 zile îngrijiri medicale, leziunile punând în primejdie viața victimei.
împotriva acestei hotărâri inculpatul P.I. a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante reținute și diminuarea cuantumului daunelor morale, având în vedere că a fost provocat de grupul de rromi, care l-au supus umilințelor.
Prin decizia penală nr. 25 din 17 ianuarie 2005, Curtea de Apel București a admis apelul inculpatului și desființând hotărârea atacată a redus pedeapsa de la 3 ani închisoare la un an închisoare și a înlăturat obligarea inculpatului la plata sumei de 70.000.000 lei daune morale, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Instanța de control judiciar a motivat reducerea pedepsei pe de o parte prin modalitatea împrejurărilor reținute ca circumstanțe atenuante și care, provocate de grupul de rromi, l-au umilit pe inculpat, acesta fiind lovit și trântit la pământ în bufet iar, pe de altă parte, prin constatarea inaplicabilității limitării reducerii pedepsei prin art. 76 alin. (2) C. pen., deoarece în cauză nu este vorba de infracțiunea de omor ci de tentativă la omor.
Pentru înlăturarea obligării la plata daunelor morale instanța a reținut că familia victimei a obținut satisfacțiile morale prin aceea că, îndată după faptă, rudele victimei au pătruns în locuința inculpatului, distrugându-i mai multe bunuri și agresând familia acestuia.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și pentru greșita individualizare a acesteia.
Verificând hotărârea criticată în baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul parchetului, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859al.1 pct. 14 C. proc. pen., este fondat.
în adevăr, potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., în cazul, printre altele, al infracțiunii de omor dacă se constată că există circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special.
Susținerea instanței de apel că această limitare a reducerii pedepsei, în cazul tentativei la infracțiunea de omor, nu este aplicabilă, prevederea vizând doar cazul infracțiunii consumate de omor, este greșită.
înțelesul termenilor folosiți de legislația penală este cel prevăzut în Titlul VIII C. pen., afară de cazul când legea penală dispune altfel.
Ori, potrivit art. 144 C. pen., prin săvârșirea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă.
Așadar sintagma "în cazul infracțiunii de omor" din art. 76 alin. (2) C. pen., nu poate fi înțeleasă decât ca privind atât forma consumată cât și forma atipică, a tentativei, astfel că nici în cazul tentativei la infracțiunea de omor calificat pedeapsa, în cazul când se constată că există circumstanțe atenuante, nu poate fi redusă decât cel mult până la o treime din minimul special.
Minimul special este cel prevăzut de art. 175 alin. (1) C. pen., redus la jumătate, conform art. 21 C. pen.
De urmare, pedeapsa, în cazul infracțiunii săvârșite de inculpatul P.I., ținând seama de constatarea, necriticată, a existenței circumstanțelor atenuante, nu putea fi redusă mai jos de 2 ani și 6 luni închisoare, astfel că pedeapsa aplicată de instanța de apel, respectiv de un an închisoare, este în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Față de cele ce preced, admițând recursul pachetului, va fi casată decizia penală atacată numai în ce privește soluționarea laturii penale a cauzei, menținând dispozițiile sentinței penale nr. 300 din 30 noiembrie 2004 a Tribunalului Teleorman referitoare la pedeapsa aplicată, respectiv de 3 ani închisoare, corect individualizată și necesară realizării atât funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii cât și scopului săvârșirii de noi infracțiuni.
Din pedeapsa aplicată s-a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 17 septembrie 2004 la 6 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2313/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2307/2005. Penal → |
|---|
