ICCJ. Decizia nr. 2313/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1659 din 22 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 574/2004, în baza art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A.ȘT. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 11 septembrie 2003 la zi.
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P.A., prin reprezentant legal C.C.
A obligat pe inculpat la 20.000.000 lei daune morale față de partea civilă P.A. prin reprezentantul său legal C.C.
A obligat pe inculpat la 2.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariu apărător oficiu în sumă de 200.000 lei s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declarația părții vătămate și a inculpatului date în faza cercetării judecătorești, că în seara zilei de 10 septembrie 2003, inculpatul s-a întors din oraș cu mai mulți prieteni care locuiau în același imobil cu partea vătămată, împrejurări în care a întâlnit în fața porții pe partea vătămată și pe un prieten al acestuia R.
Inculpatul împreună cu cei doi minori au mers în parcul din apropierea Podului Grand, unde partea vătămată și prietenul său s-au dat în leagăne și între timp inculpatul a sugerat numitului R. să meargă acasă pentru a viziona un meci de fotbal.
Aflându-se în zona retrasă și întunecată, lângă zidul Podului Grand, inculpatul i-a solicitat părții vătămate să se dezbrace de pantaloni, i-a pus palma la gură pentru a nu țipa, după care și-a introdus degetul în anusul acestuia și ulterior organul genital.
Față de cele reținute, instanța a constatat că fapta inculpatului ce constă în constrângerea părții vătămate, minor în vârstă de 9 ani, de a întreține un raport sexual anal, profitând de imposibilitatea acestuia de a se apăra, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol în modalitatea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat.
Deși inculpatul nu a recunoscut să fi întreținut un act sexual cu minorul, apărarea sa fiind înlăturată de probele științifice efectuate în cauză din care rezultă că partea vătămată prezintă o leziune la nivelul sfincterului anal extern care a putut fi produsă prin extensia forțată, iar în secreția anală s-a găsit sperma (raport de expertiză medico-legală nr. A1/9327/2003).
Totodată, din raportul de expertiză medico-legală a reieșit că pe tampoanele bucal și anal ce conțin materiale biologice recoltate de la partea vătămată s-a evidențiat un genotip care corespunde cu cel al inculpatului (locus TPOX).
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social concret al faptei, împrejurările în care a fost comisă, urmările produse, atitudinea parțial sinceră a inculpatului, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, a frecventat o școală profesională specială datorită stării sale de sănătate.
Având în vedere aceste împrejurări, cât și raportul de expertiză medico-legală psihiatrică prin care s-a concluzionat că inculpatul prezintă tulburări de personalitate de tip instabil impulsiv, instanța a apreciat că pot fi reținute în favoarea acestuia circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., situație în care pedeapsa a fost coborâtă sub minimul special de 10 ani prevăzut de lege.
Sub aspectul laturii civile s-a apreciat că acțiunea civilă promovată de minorul parte vătămată, prin reprezentantul legal a fost întemeiată numai în parte.
împotriva sentinței penale nr. 1659/2004 pronunțată de Tribunalul București a declarat apel inculpatul M.A.Șt. care a solicitat reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 93 din 8 februarie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.A.Șt., apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.
împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.A.Șt., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor și, rejudecând, trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea expertizei psihiatrice.
Verificând actele dosarului cauzei prin prisma motivului de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.
Astfel, ansamblul probelor administrate în cauză au dovedit că fapta inculpatului constând în constrângerea părții vătămate, minor în vârstă de 9 ani, de a întreține un raport sexual anal, profitând de imposibilitatea acestuia de a se apăra, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol în modalitatea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat.
Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpat și care vizează trimiterea cauzei la instanța de fond pentru efectuarea expertizei psihiatrice solicitată de inculpat, se constată că acesta este neîntemeiat, urmând a fi respins.
Astfel, prin încheierea din 13 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 574/2004, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice prin care să se stabilească dacă inculpatul păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptei sale și dacă are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
I.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici a efectuat raportul de expertiză Medico-Legală Psihiatrică, ale cărui concluzii au stabilit că numitul M.A.Șt. prezintă tulburări de personalitate de tip instabil - impulsiv, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Prin încheierea din 28 septembrie 2004, pronunțată de aceeași instanță, s-a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale privind pe inculpatul M.A.Șt. prin care să se stabilească dacă afecțiunile de care suferă au avut efecte asupra discernământului, la momentul săvârșirii faptei.
C.E.M.L.P. a efectuat un raport de noua expertiză medico-legală psihiatrică, la data de 8 decembrie 2004, cu nr. A6/11728, ale cărui concluzii sunt, în sensul că numitul M.A.Șt. prezintă, la data examinării, tulburare de personalitate de tip mixt, iar pentru o faptă prevăzută de art. 197 C. pen., Comisia a apreciat că sus numitul are capacitate psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor social negative ale acesteia (discernământ păstrat).
Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L. București, în ședința din 15 decembrie 2004, a aprobat concluziile raportului medico-legal nr. A6/11728 din 8 decembrie 2004 privind pe M.A.Șt.
Așa încât, solicitarea inculpatului privind efectuarea expertizei psihiatrice este fără obiect întrucât în cauză s-a efectuat atât raport de expertiză psihiatrică, cât și raport de nouă expertiză psihiatrică, iar trimiterea cauzei la instanța de fond pentru acest motiv nu se impune.
Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2317/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2309/2005. Penal → |
|---|
